De ce nu moare lumea după USL

Preşedintele Băsescu a făcut azi o greşeală mai mare decât să ne aducă aminte de Boc. Preşedintele s-a apucat să speculeze că Ponta şi Crin ar fi îngropat România, dacă îi prindea criza la Putere. Păi, asta însemna să fie în stare să ducă şi ei ceva până la capăt, ceea ce nu e cazul. Iar principala dovadă este că Traian Băsescu se afla azi tot la Cotroceni, călcându-i în picioare cu delicii.

A doua este că le-au trebuit trei ani şi 20 de zile pentru a rupe USL-ul, doar ca să semiprăbuşească Guvernul României într-o poziţie stranie: Ponta rămas cu mâna întinsă după PNL, Crin plecat cu gândul că se-ntoarce "chiar pe un guvern cu PSD-ul".

Sigur, dacă deschizi televizorul, zici că a venit sfârşitul lumii aşa cum o ştiam până marţi seară şi electoratul îşi sfâşie hainele de pe el. O senzaţie indusă simplu, prin descrierea supermajorităţii USL din perspectivă politică: din 10 parlamentari, 7 erau uselişti. Privind de pe stradă, însă, lucrurile stau exact pe dos. La ultimele alegeri, din zece inşi cu drept de vot, 7 n-au avut nicio treaba cu USL-ul: unul a votat cu ăilalţi şi şase i-au dat dracul pe toţi şi n-au votat deloc. Şi-au rămas doar trei, care au pus ştampila pe USL imaginându-şi că-l înjunghie pe Băsescu.

Oricâte explicaţii se vor da, cert este că marele USL a pierit în urma prăbuşirii unui avion de mici dimensiuni. Recitalul de prostie dat de autorităţi pe 20 ianuarie a lăsat liber scaunul ministerului de Interne, după care a venit tot circul cu Iohannis.

Minunea germană din politica românească a vorbit săptămâni întregi înainte de ruperea USL - despre negocieri, partid, protocol - fără să ne spună un amănunt. O construcţie uriaşă s-a prăbuşit pentru că n-a ajuns el vicepremier şi noi tot nu ştim să răspundem la întrebarea: Mă, dar oare ce avea de gând să facă dacă ajungea adjunct de Ponta?