Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Paris, gunoiul se strânge noaptea, la fel și la Atena, iar acestea sunt orașele cele mai aglomerate din UE. Bucureștiul nu-i departe, fiindcă are o densitate a populației similară. Numai că aici, dimineața, când se prefigurează orele de vârf și părinții își duc copiii la școală, graba acestei categorii contrastează cu încetineala mașinilor de gunoi.
Vorbim de activitate intensă versus una lentă, pentru că metropola de pe Dâmbovița are nevoie, mai degrabă, să fie organizată pe criterii de eficiență decât sociale. Și eficient înseamnă să se utilizeze zona mai puțin aglomerată, noaptea, așa cum o fac de multă vreme cei la fel de înghesuiți ca noi. Din acest motiv n-au ce căuta, la ore de vârf, mașini mari pe străzi, precum cele care colectează deșeurile ori care aprovizionează magazinele. Astfel de activități trebuie externalizate în timpul în care oamenii nu se grăbesc spre școală sau la muncă. Nu de alta, dar, în Capitală, e interzisă circulația camioanelor la orele de vârf, doar mașinile de gunoi au voie, deși-s la fel de mari!
De asemenea, e de neînțeles cum, în loc să apară mijloace de a face să se circule permanent pe străzi, se hiperreglementează traficul cu garduri, care împrejmuiesc liniile de tramvai. Am mai pomenit și altădată de fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, care declara în aprilie 2008 că "este o tâmpenie să pui tramvai peste metrou, cum e la Obor", și m-am întrebat ce se mai poate spune acum când tramvaiul de peste metrou e și împrejmuit cu garduri? Vreau să adaug că oricât de intens ar merge tramvaiul îngrădit, oricum n-o face continuu, cum se întâmplă cu mașinile la orele de maximă aglomerație, iar soluția eficientă, nu socială, e aceea de a reda spațiul împrejmuit circulației normale în paralel cu urcarea tramvaiului peste nivelul solului sau coborârea în subteran, ca în Marele Paris!
Reformulez. Traficul din București este extrem de reglementat, cu sensuri unice, culoare unice, garduri pentru trasee unice. Era suficient să avem metrou cu stații din 500 în 500 de metri și blocuri de parcare unde să-și urce bucureștenii mașinile înșirate pe străzi.
Dacă mai pomenesc și de necesitatea unui monorail - un tren suspendat, cu o rețea stelară, menit să optimizeze metroul la orele de vârf, când nu mai face faţă, investiție realizată cu fonduri europene - mă tem că “părinții” tramvaiului îngrădit ar fi în stare să mă lapideze cu pietre de caldarâm.
