Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum două zile, când comentam foarte neinspiratele declarații ale președintelui Klaus Iohannis privind sordidul mesaj pe care un cetățean român care lucrează în Suedia îl transmitea PSD, nu aveam decât puține informații despre cele petrecute vineri noaptea la Sighetul Marmației. Mai precis despre vandalizarea casei memoriale Elie Wiesel din localitate. Ce-i drept, până acum nu avem cunoștință despre elemente noi rezultate în urma anchetei declanșate de către organele de poliție, în sensul că nu s-a făcut public dacă făptuitorii au fost identificați și ce măsuri se vor întreprinde mai departe, dar cred că, depășind stadiul șocului emoțional, putem discuta despre nenorocita întâmplare cu calm și fără părtinire.
Din capul locului, vreau să spun că ave de-a face cu încă o manifestare a unui „mod de gândire tribal”, iar formularea atât de expresivă care îi aparține lui Mircea Cărtărăscu poate fi aplicată fără rezerve și în acest caz. Problema se complică dacă ținem seama de faptul că scelerații nu au mâzgălit doar cuvântul–simbol al gândirii lor primitive(„m---e”) ci au scris 3 (trei!) mesaje antisemite. Ceea ce, pe bună dreptate, a determinat reacții ale unor instituții și personalități reprezentative ale mediului politic, diplomatic și academic, precum și ale societății civile.
Din păcate, nu același lucru îl putem spune despre reacția președintelui României, domnul Klaus Iohannis. Reacție care, și de data aceasta, a fost sublimă dar a lipsit cu desăvârșire! Nu contest, se vor găsi idolatri ai domnului președinte gata să mă acuze că provoc o discuție pe o temă atât de gravă numai și numai din dorința de a le ataca idolul. Iertat să fiu dar treaba nu stă deloc așa! În primul rând, pentru-că la valul de vulgarități agresive și la degradarea gândirii și comportamentului unor (nu puțini) cetățeni ai scumpei noastre patrii numai de manifestări declarat antisemite nu aveam nevoie! Cu atât mai mult cu cât știm, dureros de mult, ce a însemnat antisemitismul de-a lungul istoriei noastre, ca și al celei europene și universale, câte victime nevinovate a făcut acesta.
Motiv pentru care îmi îngădui să fac trimitere expresă la o lucrare de referință pe această temă, care ne poate fi de mare folos în înțelegerea și evaluarea corectă a faptelor. Este vorba despre cartea lui Alexandru Claudian „Antisemitismul și cauzele sale sociale”, scrisă în 1945, apărută în anul 2000, la editura ALBATROS, sub îngrijirea lui Constantin Schifirneț. Analiza apariției și proliferării ideologiei și practicilor antisemite permite ilustrului sociolog și profesor ieșean să formuleze următoarea definiție: „Antisemitismul este expresia „ideologică” a unui sentiment de slăbiciune socială, agravat de lipsa de orientare în problemele societății”.
Definiție în temeiul căruia putem și trebuie să discutăm și cele petrecute acum câteva zile la Sighetul Marmației. Ar fi, în primul rând, de reținut faptul că autorii mizerabilelor acte nu par să fi avut cine știe ce afinități doctrinare cu urmașii lui Wilhelm Marr, cel care, în 1879 a lansat termenul „antisemitism” pentru „a descrie situația presantă a unui nou tip de relații iudeo-creștine”( cf. Constantin Schifirneț). Mai aproape de adevăr ar fi să spunem că este vorba despre indivizi cu un grad sub-mediocru de cultură și de educație, având o patologică aplecare spre agresivitate și distrugere, mai ales dacă luăm în considerare că din fontul lor principal de cuvinte nu lipsește simptomaticul „m…e”.
Ajungem, astfel, și la motivele pentru care am considerat și consider că președintele tuturor românilor, Klaus Iohannis, era dator să ia, imediat după aflarea veștii, o poziție publică față de cele petrecute alaltăieri la Sighetul Marmației. Cu atât mai mult cu cât, nu mai devreme de sâmbătă, domnia sa l-a spălat și l-a dichisit pe Răzvan Ștefănescu la pachet cu ale sale plăcuțe de înmatriculare a mașinii, considerând că ar fi vorba despre o persoană „care îndrăznește să își exprime public opinia”. Or, dacă, conform aprecierii domnului președinte, în cazul românului care lucrează în Suedia cuvântul „m…e” reprezenta opinia, democratic exprimată, a respectivului față de PSD, asta nu poate în nici-un caz să ne conducă la ideea să că aceeași toleranță trebuie arătată și față de individul sau indivizii care au folosit respectiva expresie într-un mesaj declarat antisemit! În această situație, nu se impunea ca domnul președinte Klaus Iohannis să spună, răspicat, adevărul? Și anume că vandalizarea casei memoriale Elie Wiesel din Sighetul Marmației este un inadmisibil act de „dare cu piciorul la imagine țării, la însăși coeziunea între români”. Bineînțeles că da!
Deși, dacă mă gândesc mai bine, poate că îi cerem prea mult domnului președinte, atâta vreme cât domnia sa numai ce i-a blamat public pe oamenii legii care și-au făcut datoria în cazul șoferului a cărui mașină, potrivit domniei sale, pe plăcuțele de înmatriculare nu avea scris altceva decât exprimarea publică a unei opinii. Și atunci cum ar putea, tocmai domnul președinte Klaus Iohannis, să le ceară, de data asta lucrătorilor Inspectoratului Județean de Poliție Maramureș, să dea cât mai curând de urma făptașilor și să îi defere justiției?
