De ce sa plec? De ce sa stau?

De multe ori, cititorii nostri sunt mai lucizi, mai profunzi, chiar si mai talentati decat noi atunci cand se apuca sa scrie despre problemele lor.

De ce sa plec?

Chiar asa: la ce imi trebuie mie sa plec?! Am doar 18 ani (sunt nebun si nu am bani...)! La anii astia nu te gandesti la chestii chiar asa serioase - vrei sa scapi de Bacul ala afurisit, sa te distrezi cat de cat, atunci cand apuci, sa iubesti, sa te plimbi, sa te bucuri de propria-ti inconstienta (cum i-ar zice unii; eu i-as zice mai degraba inocenta, pentru ca e si asta un fel de inocenta, sa crezi ca ai soseaua ta, cu un singur sens, si ca toate usile iti sunt deschise...). Iti contabilizezi micile placeri nevinovate si iti dai brusc seama ca te simti chiar bine asa cum esti, acolo unde esti. Ai prieteni - te si vezi cu ei peste vreun an in Bucuresti sau in alt oras, chefuind ca inainte de sesiune, strangand amintiri pentru cand vei avea si tu odrasle de varsta pe care o ai acum. Parca mai conteaza ca la camin nu mai e apa calda de-alaltaieri... sau ca la facultate nu ai gasit tocmai ce cautai. Week-endu’ sa traiasca! Vii acasa la mamica si la taticu’, unde te asteapta patutul tau cald si sarmaluta aia savuroasa cum numai aici ai gasi. Unde mai pui distractia de sambata seara, discoteca, plimbarile nebune cu masina, radarul care te-a fript, dar de care ai scapat prin... bunavointa dlui politist, iarasi prietenii nedespartiti pe care nu ti i-ai putea face printre strainii aia distanti de "peste drum"... Sa pleci chiar n-ar avea nici o logica.

Ieri te-ai simtit cam rau si te-ai gandit sa dai o fuga pana la domnu’ doctor, prieten bun de familie, de altfel. Si pentru ca prietenia asta s-a nimerit la fix, n-ai avut de asteptat pentru ca, tocmai in momentul in care intrai in sala de asteptare, facandu-ti cu greu loc printre batraneii incercanati si obositi care pesemne erau acolo de ceva vreme, din cabinet a iesit cineva si doctorul te-a vazut. Evident, te-a chemat si n-ai ezitat sa sari randul, trecand repede peste orice eventuala senzatie de jena fata de ceilalti. Vezi? De-aia e asa bine aici, acasa! "Afara" sigur n-ai putea sa faci asta! Te simti reconfortat, aproape la fel de mult ca acum vreo luna cand ai fost nevoit sa iti rezolvi problema aia dificila, stii tu, dar care s-a solutionat ca prin minune printr-o "interventie" strategic plasata. E frumos aici. Parca incepi sa te visezi deja intr-un post important, evident dupa cativa ani in care te vei fi luptat cu statutul de "somer cu diploma" de care ai scapat cu putin... hai sa-i zicem noroc. Atunci te vor cauta ei pe tine, nu invers, iar tu te vei simti sef. Ca doar asta vrem sa fim toti, nu-i asa? Noi, romanii, suntem sefi de meserie. Nu inteleg de ce, la nastere, nu ni s-a inmanat, pe langa necesarul certificat de nastere, si un atestat de sef... Da’ nu-i nimic, te faci tu mare si ii "bati" pe toti. Cine zice ca aici nu te poti realiza e prost. Sa pleci de aici atata vreme cat e asa frumos inseamna sa vrei doar sa epatezi. Si cine zice ca facultatea te duce departe e naiv. Chiar adineaori l-ai vazut pe tipul ala smecher rau demarand in tromba in bolidul din visul tau de azi-noapte. Si, in fond, el abia s-a tarat prin liceu, despre facultate nici macar nu s-a pus vreodata problema! Tu te duci la facultate (particulara, ca la stat n-ai intrat, dar nu din vina ta, ci pentru ca profesorul care trebuia sa te pregateasca era ocupat cu diverse comisioane, pardon, a se citi conferinte) pentru ca se obisnuieste si n-ai fi vrut sa faci opinie separata. Da bine la "public".

Asa ca o s-o scoti tu la capat intr-un fel sau altul. Important e ca ii ai pe cei dragi aproape si marele BONUS: n-o sa fii niciodata nevoit sa auzi in jurul tau: "Aa, Romania?... Hmm... interesant... Am auzit ca in curand va dati si voi jos din copac..." Nu-ti trebuie tie asa ceva, tu esti patriot.

Citește pe Antena3.ro

Scene cutremurătoare după prăbușirea avionului în Kazahstan. O fetiță a ieșit din epava în flăcări: „Salvează-mi mama. Mama e acolo”