De la Bruxelles la Borşa

Imagine halucinantă. Un cârd de macarale şi buldozere traver­sea­ză continentul, de la Bruxelles, Paris sau Amsterdam până la Borşa, unde ziarul nostru are o cameră web cu un peisaj superb: o coastă înverzită pe sub linia telefericului, cu două păduri, da, mai avem păduri, şi veţi înţelege mai încolo pentru ce ne hol­băm la ele, două păduri simetrice, şi două vile din care n-am vă­zut să iasă vreodată cineva, deşi am stat cu ochii pe ele ca pe bu­telie, intrigat de comentariul unei domnişoare/doam­ne: "Fraţii mei, da' peisajul ăla e bombardat? Nu vezi ţipenie de om...".

Aşa am ajuns la senzaţionala transhu­man­­ţă a utilajelor mamut din Uniunea Europeană către mirifica ţară de la poa­lele Carpaţilor, deşi, dacă ne-am lua după marele poet Tudor Arghezi, Bucureştii sunt peste tot, şi pe malurile Dâmboviţei, şi în nord, în Maramureş, la Borşa, peste Gutin, la Timişoara, pe Bega, în Bucovina, peste Prut, pe litoral, spre bulgari, la bulgari, pe vremea când scria Arghezi, Silistra era a noastră ş.a.m.d. Toată România e un Bucureşti imens, între altele perspectiva lui Arghezi e formidabilă, lămureşte definitiv şi obârşia lui Mitică, pe care ardelenii îl văd ca provenind din Muntenia, din Bucureşti, ceea ce e o tâmpenie, deoarece Capitala e un amestec ferme­că­tor de moldoveni, ardeleni, bănăţeni, ol­te­ni, munteni care se întrec în a bârfi Ca­pitala, care nu se ridică la aşteptările lor.

Ziceam: uluitor cârnatul de instalaţii care au traversat UE, fiind descoperite de mascaţi tocmai în Maramureş, motiv pentru care Borşa a fost invadată de elicoptere, fiindcă furăciunea se vede mai bine de sus. Pentru că despre o furăciune e vorba. Super, megafurăcine. Povestea e deja cunoscută, înţelesurile ei, mai puţin. Mafioţii furau buldozere şi macarale din Bel­gia, Franţa parcă şi Olanda ca să le vân­dă în România. Utilajele treceau gra­ţios frontierele ("batoze ca nişte lebede traversau Bărăganul", e imaginea unui reportaj din anii '60, pe care l-am desco­perit prin anii '80 şi care mă um­plu­se de invidie, întrucât eram incapabil să lipesc imaginea batozei de ideea de lebădă), treceau cu documente "făcute", fiind as­cun­se ulterior în pădurile din Maramu­reş sau pe diferite şantiere". Textul cu ghi­li­mele face parte din comunicatul Jandar­me­riei. Poliţiştii români-belgieni-fran­cezi au muncit la treaba asta cinci luni, s-au făcut percheziţii, arestări etcetera.

N-a explicat nimeni cum s-au lăbărţat de-a lungul Europei pe autostrăzi, şosele, frontiere şi prin conştiinţe sau portofele de vameşi peste 20 de utilaje enorme, agabaritice, greu de manevrat, altfel nişte lebede. Sau poate că ăştia au văzut lebede în loc de macarale şi buldozere, ca în reportajul pomenit, şi s-au gândit că lebedelor le-a luat canicula minţile, tăind-o spre pădurile Maramureşului. Eram convins până azi, există studii, analize, emisiuni tv care de ani întregi demonstrează că nu mai avem păduri. Uite că mai avem. Tocmai pentru a blătui macaralele ciordite cu acte false de la proştii de europeni. Băi, s-o luăm ca în problemele de matematică din şcoală, care mi-au mâncat sufletul: cât timp îi ia unei macarale să parcurgă distanţa Bruxelles - Borşa în bune condiţiuni de livrare? El poate fi egal cu timpul de­pla­sării unui buldozer pe aceeaşi distanţă?

Comentatorii pe internet, care nu cred în nimic, fac observaţii de bun-simţ, în speranţa că ajută ancheta. Spune unul: "Ha, ha, ha, mor de râs, facem pariu că ei vor scăpa cu ajutorul judecătorilor, că nu vor suporta regimul penitenciar, că îi vor scoate unii mai şmecheri de sus de tot?". E posibil, dacă ne duce gândul la ăia care, cu mulţi ani în urmă, au spart conductele şi au furat petrol pe rupte. În legătură cu o treabă asemănătoare, de la o secţie de po­liţie din Bucureşti fuseseră umflaţi vreo 30 de poliţişti, lovitură mare la vremea aceea, s-a mai întâmplat ceva? Aiurea. Scrie altul: "Locuiesc de mulţi ani în Italia şi am văzut ce fac românii mână în mână cu italienii, cu asigurările lor, italienii vând utilajele la un preţ de nimic, pleacă de aici cu acte originale, apoi când ajung în România actele se falsifică şi dau utilajele drept furate". Şi încă una de pe net, o turnătorie de-a dreptul constructivă: "Zilnic, Autostrada Piteşti-Bucureşti e plină de camioane cu lemne şi de maşini bur­du­şite cu milioane de litri de alcool con­tra­făcut, dar nimeni nu-i vede. Ăştia de la Borşa sunt juniori pe lângă ăia de la Argeş".

Părerile sunt deci împărţite, cele mai mari hoţii ar fi tot loco. Dar orice rău spre bine. Dacă desluşim un lucru bun în fabula "trailerul şi ma­caraua" e faptul că ne-am redescoperit pădurile. Chiar merita să ciordim câteva utilaje pentru ca DIICOT să ne dezvăluie că România mai are păduri. Păduri serioase, cât să odihnească trailere sau macarale de 40 de metri leşinate de atâta drum prin Europa.