De la claxonul victorios la claxonul jeluitor

Daca ar fi facut abstractie de politicianul Adrian Nastase, publicistul Adrian Nastase ar fi ajuns la o alta explicatie a anti-PSD-ismului actualei Puteri decat cea referitoare la tendinta dictatoriala de a strivi Opozitia. Si anume ca Alianta si Traian Basescu practica o politica anti-PSD, pentru ca si acum, la zece luni de la cucerirea Puterii, se complac in ipostaza de Opozitie. Si nu o Opozitie viguroasa, constienta de forta sa, ci o Opozitie pricajita, zbatandu-se sa nu fie strivita de Putere Intr-un editorial inspirat, iscalit recent in Jurnalul National, Adrian Nastase defineste politica actualei Puteri ca fiind eminamente anti-PSD.

Observatie corecta.

Obsesia de fond a Aliantei D.A., luata ca raia si de celelalte formatiuni din Coalitie, e lupta cracena impotriva PSD.

Ma conving inca o data c-am avut dreptate, scriind candva ca Adrian Nastase are talent de publicist. N-ar fi chiar ceva nou. Inaintasi de-ai sai intr-ale politicii romanesti - de la I.G. Duca pana la Grigore Gafencu - au practicat gazetaria si ca profesie. Ma intreb de ce nu-si ia in serios domnia sa inzestrarea, asumandu-si o activitate normala de publicist, si prefera sa iscaleasca la o rubrica pe care Marius Tuca a inchiriat-o si altor politicieni?

O intrebare justificata. Scriind in calitate de publicist pur si simplu, Adrian Nastase ar fi scutit de nevoia de a face si nitica politichie. Si, prin asta, de unele erori de apreciere.

In cazul tabletei din Jurnalul National, eroarea consta in identificarea politicii anti-PSD ca avandu-si cauza in tendinta actualei Puteri, a Presedintiei indeosebi, de a instaura dictatura. Cota de politic a explicatiei e data de nevoia de a plasa PSD ca partid de Opozitie in ipostaza de victima a Puterii. PSD-ului nu-i sta bine in plan intern o asemenea ipostaza. De aceea ea nu-i aduce cine stie ce profit electoral. In plan extern insa, lucrurile se schimba. Strainii judeca realitatile de la noi cu standardele democratice europene. Din acest punct de vedere, asumarea de catre PSD a ipostazei de victima va da actualei Puteri mari batai de cap in planul relatiilor cu Uniunea Europeana.

Daca ar fi facut abstractie de politicianul Adrian Nastase, publicistul Adrian Nastase ar fi ajuns la o alta explicatie a anti-PSD-ismului actualei Puteri decat cea referitoare la tendinta dictatoriala de a strivi Opozitia.

Si anume ca Alianta si Traian Basescu practica o politica anti-PSD, pentru ca si acum, la zece luni de la cucerirea Puterii, se complac in ipostaza de Opozitie. Si nu o Opozitie viguroasa, constienta de forta sa, ci o Opozitie pricajita, zbatandu-se sa nu fie strivita de Putere. Prin asta, Alianta si Traian Basescu continua cu brio politica pe care au dus-o inainte de alegerile din 2004.

Strategia electorala a actualei Puteri s-a intemeiat pe figuratia de victima amarata a Partidului-Stat. Sub acest semn, temeinic sprijinita de societatea civila si de presa careia guvernul Nastase nu-i mai putea oferi publicitate de stat, Alianta, in frunte cu Traian Basescu, a pus la lucru o serie intreaga de trucuri de succes:

a) trucul saraciei lucii in batalia cu un PSD beneficiind de bani cu nemiluita.

Dupa alegeri s-a dezvaluit ca atat Alianta, cat si Traian Basescu au cheltuit in campanie mai mult decat Adrian Nastase si PSD. La vremea respectiva, pe fondul imaginii de coruptie avansata, demagogia saraciei a fost crezuta de electorat.

b) trucul imposibilitatii de a-si face auzita vocea intr-o presa apartinand in totalitate Partidului-Stat.

Se vedea insa cu ochiul liber ca Alianta si Traian Basescu beneficiau de sprijinul a numeroase ziare si televiziuni, institutii media care practicau un partizanat politic amintind de presa bolsevica. Culmea smecheriei, liderii Aliantei aveau la dispozitie hectare intregi de spatiu tipografic si emisiuni tv nesfarsite pentru a se plange ca n-au acces la media.

c) trucul exagerarii dincolo de limitele bunului-simt a dominatiei zdrobitoare a Partidului-Stat. Daca ii ascultai pe liderii Aliantei, ai fi crezut ca Romania era un soi de dictatura militara agresiva, in care Opozitia era obligata sa se piteasca prin grote pentru a supravietui fizic, iar presa, obligata sa scrie pe coji de copac pentru a-si spune cuvantul. De aici identificarea aberanta a scrutinului cu ceea ce s-a numit Revolutia portocalie, desi Romania avea experienta alternantei la guvernare. Asumarea ipostazei de forta in ilegalitate a fost una dintre cele mai mari smecherii electorale din istoria tarii. Folosita cu brio impotriva unui PSD greoi, obez, cu miscari anapoda, cu uriase slabiciuni in materie de comunicare, smecheria a facut ca electoratul sa dea votul Aliantei si lui Traian Basescu, in ciuda slabiciunilor evidente. Nu s-a mai observat ca primarul general Traian Basescu nu facuse nimic in ce priveste administrarea Capitalei. Identificandu-l cu victima PSD, electoratul l-a ales cu urale. Nu s-a dibuit ca Alianta n-avea cadre pentru eventualitatea ca va veni la Putere, ca logodna dintre cele doua formatiuni componente era contra naturii. Mult mai grav insa, nu s-a observat ca multi lideri PNL si PD, desi faceau mare caz de coruptie, erau ei insisi implicati in afaceri de coruptie. Luptatorul fara prihana care se voia Traian Basescu incheiase targuri suspecte cu grupuri de interese mafiote. In schimbul banilor dati pentru campania electorala sau a sprijinului mediatic, grupurile respective cerusera si obtinusera angajamentul viitorului presedinte ca vor avea imunitate juridica. Intamplarile din ultimul timp confirma aceasta ipoteza. Nu-ti trebuie cine stie ce patrundere analitica pentru a observa ca PNA si Parchetul General actioneaza pe baza listei primite de la Cotroceni. Sunt deschise dosare numai ale celor care n-au cazut la pace cu Traian Basescu. Cazuri notorii de mafioti postdecembristi sunt ocolite cu grija. Unele au drept eroi afaceristi legati de PSD sau chiar lideri ai PSD.

La zece luni de la cucerirea Puterii, Alianta si Traian Basescu continua sa aplice trucurile din campania electorala. Cine nu stie ca la putere se afla Alianta, ca Traian Basescu are in mainile sale toate structurile de Mos Teaca ale democratiei noastre de bere si mititei - servicii secrete, PNA, Parchet, Politie - ar crede ca la Victoria si la Cotroceni se afla in continuare PSD. Liderii PNL si PD continua sa agite steagul luptei pentru doborarea PSD de la Putere, smiorcaindu-se ca Partidul-Stat continua sa conduca tara, presedintele si ministrul Justitiei se plang de presiunea cercurilor de interese, un sefulet de pe la controlul fiscalitatii e pazit de politisti inarmati, sub pretextul ca viata sa e in pericol, toate discursurile prezidentiale au la baza daramarea a ceva, fara o minima preocupare de a construi, interventiile publice ale demnitarilor sunt insotite de justificari ale neputintei de a face ceva.

E drept, Calin Popescu Tariceanu si echipa sa din PNL au incercat sa-i asume ipostaza de forta aflata la guvernare. Discursurile premierului se refera mai putin la PSD si mai mult la administrarea tarii. Pentru aceasta a fost rapid pedepsit de catre Traian Basescu si de catre khmerii portocalii din presa prin acuzarea de a se fi aliat pe sest cu PSD.

De ce se comporta actuala Putere ca si cum ar fi in continuare o Opozitie persecutata de PSD, careia natiunea ar trebui sa-i planga de mila? Din mai multe motive:

a) din nevoia de a-si ascunde marile slabiciuni in materie de cadre si de proiecte de constructie.

b) din faptul ca strategia din campanie i-a adus un urias succes fara un prea mare efort. Trecerea la noua ipostaza, cea de Putere administrand tara, presupune un efort insemnat. E mult mai usor sa nu faci nimic, sa te rezumi a da din gura impotriva atotputerniciei PSD, decat sa transpiri trudind la transpunerea in viata a unui proiect.

c) influenta nefasta a lui Traian Basescu asupra unui partid de la guvernare: PD. Maniac al succesului mediatic, presedintele stie ca o interventie de asumare a unui proiect nu-i va aduce huruit mediatic intr-o presa axata pe scandal, pe conflict. De aici preferinta pentru interventiile de denuntare a obstacolelor cu care se confrunta. Mania prezidentiala, intr-un fel justificata, s-a transferat si in PD, formatiune care a intrat in conflict cu PNL tocmai pentru ca demnitarii se rezuma la a denunta PSD ca si cum acesta ar conduce mai departe tara. Ar fi interesant de vazut impotriva cui se vor mai pronunta PD si Traian Basescu daca n-ar exista PSD. Probabil ca ar inventa un dusman exterior.

Pe cand se aflau in Opozitie, PNL, PD si Traian Basescu nu osteneau a denunta PSD ca face o politica a claxonului mediatic.

Ajunsi la putere, PNL, PD si Traian Basescu folosesc din plin politica claxonului mediatic.

Prin media, PSD isi clama victoriile. Prin media, Alianta isi clameaza esecurile.

De la claxonul vesel s-a trecut la claxonul jeluitor.