De la DNA la Mirel Rădoi, de la acalmie la isterie

Presa sportivă traversează o iarnă secetoasă. Evenimentele, parcă obosite şi ele, se complac într-o aliniere monotonă, nereuşind să evadeze din zona previzibilului. Nici glumeţii de serviciu ai fotbalului nu mai au călcătura obraznică de până acum. Controlează mai atent potenţiometrele, fixându-le îndeobşte pe poziţia de avarie.

Vorbesc mai puţin, nu mai debordează neghiobii la rigolă, nu mai îngraşă senzaţionalul de mahala. Hărniceala a rămas agăţată doar de cârca jurnalistului de teren. El n-are încotro. Trebuie să producă. Trebuie să fabrice chiar şi din fabulaţii exclusivităţile absolute cu care şi-a obişnuit cititorii, fiindcă altminteri se cheamă că nu există ca meseriaş.

La începutul vacanţei, primele teme pretins vioaie au fost furnizate presei de căluşarii anticorupţiei. Ei au încercat astfel să ia prim-planul pieţei publice profitând de lipsa concurenţei. Dar amatorismul de Cântarea României nu se poate substitui justiţiei.

Scurgerile de gaze de la DNA au cifră octanică falsă şi, în consecinţă, lasă audienţa rece. Cazul valiza, transferurile care au ocolit puşculiţa bugetară şi alte poveşti cu virginele de centură ale fotbalului au deja termenul de garanţie expirat. Zeama cu damf de rânced servită la popota răcanilor lui Daniel Morar a fost, în consecinţă, repede abandonată.

Antidotul secetei de subiecte a fost căutat pe alte cărări. Privirile s-au întors, parcă implorând, spre cel care a dinamitat întotdeauna monotonia, spre Gigi Becali. Dar şi Gigi a învăţat să mai tacă din când în când. Atunci a urmat recursul la memorie, la subiectele deja clasate sau la scandalurile stinse înainte de-a fi fost create. Astfel a făcut prima pagină a unui cotidian de sport posibila excludere a Stelei din Europa. De ce? Fiindcă precucernicul Gigi Becali l-ar fi îndepărtat pe turcul Yuksel Yesilova de la echipă din motive religioase. Discriminarea este într-adevăr aspru pedepsită, chiar şi cu excluderea din competiţiile europene, dar cu o singură condiţie: demonstrarea indubitabilă a culpabilităţii. Cum minciunile nu puteau trece pragul respectivei demonstraţii, şi acest subiect a îngheţat la mal. Astfel, o temă care dimineaţa promitea să ţină de foame o lungă perioadă de timp a murit până la următoarea apariţie a ziarului cu pricina. Steaua a mai “ratat” încă o dată, după cazul valiza, excluderea din competiţiile europene, iar cârtiţele s-au văzut nevoite să migreze către alte muşuroaie.

Pe acest fond al acalmiei generale a picat mana cerească a transferului lui Mirel Rădoi de la Steaua la Al Hilal. Subiectul este într-adevăr unul de interes şi merită tratat în consecinţă. Numai că, după ce au fremătat prea mult în padocuri, comentatorii au luat un start mult prea lansat şi acum depăşesc nesăbuit limita de viteză. Pentru a aprecia ca pozitiv sau negativ respectivul transfer se înscriu la cuvânt mai mulţi votanţi decât cei care au participat la ultimele alegeri. Când nu suntem capabili să luăm decizii esenţiale în ceea ce ne priveşte personal, ne frământă isteric soarta altora. O fi bine?