De la revoluţia anti-comunistă la aberaţia post-comunistă

Revolutia Romana a fost anti-comunista pentru ca ea a prabusit dictatura comunista. La prima aniversare a acesteia din 22 decembrie 1990 spuneam in Parlamentul Romaniei: "...dictatura reducerii omului la situatia unui soldat, al unei armate fara stiinta, fara constiinta si fara stindard, trebuie depasita astazi pe singura cale a adevarului construit de societate: democratia. Pentru noi, cei ce ne-am angajat ireversibil pe acest drum, acum, cand avem de infruntat atatea greutati, cand avem de reconstruit din temelii economia, cand trebuie sa dam sanse egale si reale tuturor celor ce muncesc si creeaza, cand trebuie sa venim cu adevarat in ajutorul celor ce au muncit si au dreptul sa traiasca tihnit, cand avem obligatia suprema de a crea un sistem modern de educatie si de a valorifica imensele resurse culturale ale poporului nostru, pentru noi trebuie sa existe cumva in continuare eroismul Revolutiei Romane." In rastimp, credibilitatea guvernarii ca si a politicii, acasa, in Europa si in lume a coborat la nivele imposibil de imaginat cu 20 de ani in urma, cu 10 ani in urma chiar si cu 5 ani in urma.

Destramarile institutionale, economice si sociale de acum promovate cu patos anti-comunist sunt in realitate o aberatie post-comunista. Desigur criza ne obliga sa platim cu sacrificii ceea ce am cheltuit, fie cu folos fie nesabuit. Dar in fapt – toate analizele serioase o arata – platim mai ales incompetenta, continuarea cheltuielilor justificate doar politic si vulnerabilizarea celor mai importante institutii ale statului: justitia, scoala, sanatatea, ordinea publica. Nici o schimbare semnificativa nu se inregistreaza in modelul economiei productive a tarii pentru a reusi o crestere economica sustenabila, pentru a trai din ceea ce producem noi iar nu din ce produc altii si importam noi. De ce anormalitatea chiar absurdul au ajuns sa domine dezbaterea politica si sa creeze confuzie in opinia publica? Ce mai e sustenabil in Ro­ma­nia romanilor? Intrebarea are sens pentru ca in Romania politica sunt sustenabile lipsa de raspundere, parada gaunoasa, mediocritatea inculta si chiar paranoia. Ne amintim ca lozinca "portocalelor" ajunse la guvernare era corectarea "mostenirii" atat de furios proclamata ca si cauza a crizei. Am ramas cu lozinca in timp ce corectia a facut mai rau decat mostenirea. Fata de acest rau guvernantii nu sunt tristi si nu arata vreo amaraciune cum ar fi de asteptat. Ei o tin intr-o hora portocalie pe muzica de "La moara la harta-parta".

Acum cateva zile, un editorial din NY Times afirma ca astazi "nimeni nu se mai indoieste ca optiunile gresite in combaterea crizei sunt rezultatul deciziilor unor conducatori fara cunoastere si fara dorinta de cunoastere". si as adauga eu: cu drag de putere si dispret de carte. Actualul presedinte il vede pe viitorul pre­se­dinte al Romaniei "un om deschis la minte" dand de inteles ca deocamdata ne multumim cu optiunea contrara. Un om de stat stapaneste nuan­te­le limbajului. Acelea fara de care po­litetea, o fireasca indoiala si mo­des­­tia nu pot exista fiind anulate de agresivitate cinica si absolut inculta. Ce scop trebuia servit, spre exemplu, de incendiarele "Delegatia condusa de primul ministru al Frantei a venit sa-si ia tainul", "Va ofer varianta 8+2 si e maxim ce puteti obtine", "Abdicarea Regelui Mihai I, sluga la rusi, a fost un act de tradare"? Sincer, pe fi­rul logic, nu stiu cu ce scop. Stiu insa cu siguranta cu ce efecte. Decredibilizarea Romaniei si dezordine institutionala. In contextul nevoii atat de urgente de schimbare, alegerile sunt extrem de importante. Dar cu ce obiective? "Cu atat mai rau, cu atat mai bine" nu e deloc ceea ce asteapta oamenii. Igiena democratica cere schimbarea, iar opozitia trebuie sa convinga. Ca­pa­bila de cooperare si consens va fi ca­pabila sa produca veritabilul plan Pro-Romania.