De o lege a ilicitului este nevoie?

Ca ar avea tenta populist-electorala si ca ar fi adoptata doar de ochii strainatatii sunt noduri in papura ce ar fi cautate initiativei premierului Nastase de a se proceda la impozitarea cu 90% a averilor care nu pot fi justificate.

Cine va cerceta provenienta averilor? Si, mai ales, cine va decide cat dintr-o avere anume este licita si cat ilicita? Lasata la dispozitia unor „sesizari" din partea unor binevoitori carora li se asigura protectia anonimatului, actiunea poate deveni delatiune! Si, incaputa pe mana politicului, o asemenea intreprindere poate degenera intr-un sir de manarii, razbunari si santaje politice. Fara a se atinge scopul ce ar fi de dorit! Cat despre o decuplare de politic a structurii ce ar fi insarcinata cu urmarirea averilor si stabilirea caracterului lor licit sau ilicit, aceasta poate constitui cel mult un proiect in conditiile Romaniei actuale!

Sa fim realisti! Inainte de toate, in Romania, nu legile lipsesc, ci respectarea si aplicarea lor. Si aceasta din cauza politicului. Ar fi, intr-o ultima analiza, neaparata nevoie de o lege a ilicitului pentru a combate proliferarea averilor care nu pot fi justificate? Aparent, da! O lege (prezentata de PUR) care prevede confiscarea averilor ilicite zace, insa, de vreme indelungata, prin Parlament. Si de s-ar fi vrut politic sa se ia taurul de coarne in problema cu pricina, o asemenea propunere legislativa putea fi instrumentata de mult. De fapt, insa, daca ar fi vrut intr-adevar sa atace averile ilicite, autoritatile romane, indiferent care au fost acelea, dispuneau de parghiile legale necesare. Averile ilicite provin din evaziuni fiscale sau din furturi propriu-zise, „fizice" sau financiare! Pentru combaterea evaziunii fiscale exista legi destul de precise, iar furtul, indiferent sub ce forma, este incriminat de Codul Penal.

Deci nu lipsa legilor este problema cruciala. Nu prea se invredniceste insa nimeni sa „depisteze" evaziunea fiscala nescoasa la iveala, nemaivorbind de faptul ca acea parte a evaziunii fiscale care se produce la vedere - prin neplata pur si simplu de catre intreprinderi de stat, dar si de catre societati private cu acoperire politico-clientelara a obligatiilor lor la bugetele publice - a fost tratata cu esalonari si reesalonari de s-a extins ca o pecingine care afecteaza sume fabuloase de 6-7 procente echivalent PIB! Iar furturile si escrocheriile financiare, daca ajung cumva sa fie investigate, sunt varate intr-o ceata atat de deasa, in ambiguitatile si neclaritatile cercetarii juridice incat este o bagatela pentru eventualii incriminati sa iasa basma curata! Cat despre spagile din vami, din institutiile publice sau din sistemul judiciar, Dumnezeu cu mila si vamesii, politistii sau magistratii cu vila!