Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uneori, România e așa, mai ardeleancă. Așezată, mai degrabă reținută decât expansivă, pregătită să calculeze de 10 ori, ca să taie o singură dată și bine. Ca atunci când s-a dus în Primul Război Mare și a negociat bine și mult înainte să se arunce-n luptă. Sau ca la Revoluție, când a stat și a înghițit până s-a săturat, a pus mâinile-n șold și a zis “No, ho!”. Bine, câteodată e patimașă ca o olteancă. Iute la mânie, da’ mucalită și dulce la suflet! Ori ca o moldoveancă, demnă, cu grai ca un cântec, harnică, dar și iubitoare de viața bună. Uneori e munteancă, cu nasul pe sus și vorbă curată, dar gata să pună osul la treabă. Alteori, e ca o unguroaică din Ardeal, focoasă și ocoșe - adică mândră - sau ca o țigancă, că-i plac straiele mult înflorate.
România e așa cum e fiecare dintre noi. Frumoși sau urâți, harnici sau mai leneși, slabi sau uneori obezi, mai citiți ori semianalfabeți, cu cont de Facebook sau fără conexiune la internet, consumatori de TV sau clienți în Centrul Vechi, serioși și punctuali ori nu, elevați sau amatori de înjurături, capșunari ori doctoranzi la Oxford, unguri sau români sadea, îmbrăcați la Harrod’s ori din Europa, evrei născuți aici ori arabi naturalizați, cu sau fără dosar penal, condamnați sau asceți, invitați la paradă ori excluși de la mici…
România e țara fiecăruia dintre ei și e ca fiecare dintre ei…
Cum nu e România? Nu e cum am vrea să fie. Bogată, puternică, demnă!
Ce n-are România? Nu are încă ceva în care să creadă. Ceva care să înlocuiască ura pentru vecin, pentru primar, pentru parlamentar, pentru ministru ori președinte, pentru “prietenul” de pe Facebook, pentru oricine. Ceva care să nu mai mute munții, că nu mai e la modă, dar să facă autostrăzi printre ei, de exemplu!
România, îți urez să crezi! În tine, mai ales!
