Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă ar fi să aleg un generic pentru “A M R 68”, curajoasa iniţiativă a Antenei 3, cu siguranţă că aş alege vorbele lui Tudor Arghezi: “Aduceţi cerneala, /Se face a cum socoteala.”
Ne-am putea, totuşi, întreba: “Nu e cumva prea devreme?” Şi asta cu atât mai mult cu cât aceste 67 de săptămâni, care Au Mai Rămas- nu doar până la eliberarea, pe calea constituţională a alegerilor libere, a lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, cât, mai ales, până la eliberarea României de sub regimul autocratic al lui Traian Băsescu şi al camarilei sale!- reprezintă o certă oportunitate pentru ca funestul Amiral al Dezastrului Naţional să adauge alte pagini negre la cronica uneia dintre cele mai ruşinoase perioade din istoria modernă a României.
De aceea, bilanţul “(I)epocii Traian Băsescu”- funestă perioadă a dezatrului multilateral dezvoltat al României!- nu poate rămâne la nivelul unui exerciţiu resentimentar. Dimpotrivă, acest bilanţ trebuie să fie o analiză profundă, riguroasă şi nepărtinitoare a unui proces de erodare sistematică şi deliberată atât a unei imense tradiţii istorice şi culturale cât şi a valorilor, principiilor şi instituţiilor democratice ale unui stat modern, stat membru al Uniunii Europene. Un proces de o consecvenţă cinică de “Băsificare a României”, de inoculare, în mentalul şi în comportamentul societăţii româneşti a ceea ce Miruna Munteanu numea ”coctailul toxic de opulenţă, aroganţă şi primitivism.”
Insist asupra acestei teme- intoxicarea perversă în scop deliberat manipuatoriu- prin intermediul unor modele, repere şi standarde, care definesc un anumit “weltanschauung”, o anumită reprezentare a relaţiilor dintre EU şi ceilalţi. Relaţii bazate nu pe raţionalitate, pe consens, pe valori şi aspiraţii comune, ci pe exacerbarea instinctelor primare, pe conflictualitate, pe agresivitate, pe dominare şi pe insecuritate individuală şi colectivă.
Această “filozofie de viaţă” care şi-a găsit modelele ideale şi purtătorii cei mai expresivi de mesaj în Traian Băsescu şi Elena Udrea. Să nu uităm, de pildă, că o contribuţie de maximă importanţă în alegerea sa ca Preşedinte al României l-a avut imaginea publică, inteligent acreditată, a unui Traian Băsescu “de-al nostru”: liderul popular şi direct, vorbind pe limba celor mulţi, oricând gata să te ia în braţe şi să te pupe cu foc şi să ţopăie cu veselie în horă cu boborul. Un Traian Băsescu mai degrabă Rică- fante de Obor, eroul de baladă neagră a lui Miron Radu Paraschivescu: “ Îl făceau toţi zurbagiu,/dar ca el altul nu ştiu:/ ăl mai prima barbugiu, /cuţitar, caramangiu, ca un fante de spatiu.”
Această imagine va contrasta, categoric, cu portretul-robot al “arogantului”Adrian Năstase, iarăşi un clişeu inteligent insinuat în subconştientul colectiv de către armata propagandiscită, la acea vreme, portocalie. Iar când la “aroganţă” s-au adăugat şi gravele acuzaţii de corupţie, efectul devastator era consecinţa firească.
Cât o priveşte pe Elena Udrea, portretul-robot fabricat ei se baza pe alte câteva repere –cheie ale mentalului colectiv specific unui important, numeric vorbind, segment de electorat. Fiindcă Elena Udrea, “blonda de la Cotroceni”, avea să treacă drept un model al reuşitei pentru multe dintre fătucile de extracţie socială modestă. Adică fata frumoasă şi descurcăreaţă, nurlie şi tupeistă, care ajunge cucoană la oraş.Ce mai la deal- la vale, o Cenuşăreasă autohtonă, pe care o aştepta cu nesaţ acele segmente ale populaţiei care mănâncă telenovele pe pâine.
Acest set de anti-valori sociale- morale, culturale etc- pe care le-au impus, le-au protejat şi de care s-au folosit în viaţa publică Traian Băsescu şi acoliţii săi reprezintă o componentă esenţială, definitorie a perioadei până la obştescul sfârşit al căreia au rămas 67 de săptămâni. O ”dezastruoasă moştenire” care se adaugă marasmului “multilateral dezvoltat” economie, justiţie, învăţământ, sănătate, practic din toate componentele societăţii româneşti şi pe care sunt convins că demersul Antenei 3 şi al “Jurnalului Naţional” o va trata cu seriozitateai.
Două cuvinte despre “procesul băsescianismului”, ca posibil generic al unui necesar demers de despărţire definitivă de un atât de ruşinos prezent care peset 67 de săptămâni va deveni trecut. După cum bine se ştie, la începutul primului său mandat prezidenţial, Traian Băsescu a instituit “Comisia Tismăneanu” care a realizat o –îndelung şi pe drept controversată- “analiză a comunismului din România”. La acea vreme, Băsescu şi ideologii săi de serviciu clamau “eliminarea practicilor şi mentalităţilor comuniste” şi promiteau un adevărat “proces al comunismului”. După cum bine se cunoaşte, totul a eşuat lamentabil.
Cred în şansele acestui proces, deloc uşor şi nu de scurtă durată- pe care Victor Ponta l-a numit, sugestiv, “debăsificare”- şi urez celor ce susţin proiectul “AMR 68” să depăşească stadiul unui simplu “proces al băsescianismului”. Numai mergând la cauzele care au generat şi au întreţinut “băsescizarea României”, vom reuşi ca această ruşinoasă paranteză istorică să nu se mai repete…
Citește pe Antena3.ro
