x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Deci copy-paste?

32
Autor: Sorin Roşca Stănescu 04 Iun 2013 - 17:15
Cum adică? Ţinem un om după gratii folosind copy-paste? Este posibil ca un judecător să-i răpească unei persoane libertatea fără ca măcar să facă efortul să motiveze acest fapt, cât de cât credibil? Într-un stat de drept, este inadmisibil ca o persoană, bănuită că a săvârşit o infracţiune, să fie anchetată în stare de arest dacă nu există motive temeinice în acest sens. La noi e posibil. Chiar şi pe baza unor bănuieli. Dar cetăţeanul respectiv nu are dreptul nici măcar la câteva rânduri scrise de judecător şi care îl privesc personal, atunci când acesta hotărăşte să fie trimis o lună după gratii? Iată că şi acest lucru, în România, e posibil.

Dezvăluirea făcută luni de Răzvan Dumitrescu la Antena1 este halucinantă. Cetăţeanul Sorin Alexandrescu, şi nu neapărat directorul Antenelor, deşi are şi această calitate, stă 29 de zile după gratii în baza unor explicaţii scrise pentru un alt cetăţean. Pentru cetăţeanul Dan Diaconescu. Care şi el a fost ţinut la mititica fără ca, până în prezent, să existe vreun dosar de trimitere în judecată şi care să aibă vreo şansă, cât de mică, de a fi soluţionat în favoarea iniţiatorilor. Adică a procurorilor. Când un magistrat a hotărât că Dan Diaconescu trebuie arestat, s-a întocmit o motivare. Cum este şi firesc. Am fost convins, dar acum nu mai sunt sigur, că respectiva motivarea a fost făcută special pentru Dan Diaconescu, pentru a explica de ce constituia el un pericol social şi nu ar fi putut să fie anchetat în stare de libertate. Acum mă gândesc că este posibil ca şi explicaţiile date de judecător pentru măsura respectivă să fi fost copiate dintr-un alt dosar. Să spunem al lui Xulescu. Cine s-a autoplagiat o dată, se mai poate autoplagia la infinit. Pentru că oricum Inspecţia Judiciară a CSM refuză să reacţioneze în raport cu asemenea abuzuri. Iar un magistrat care comite abuzuri nu este chemat să răspundă nici administrativ, nici disciplinar şi nici financiar, indiferent câte ravagii provoacă în viaţa unor oameni ori sub aspect material.

Dar să ne întoarcem la Sorin Alexandrescu. Cazul care stârneşte în aceste zile un imens scandal public. Dezbătut, în fel şi chip, de jurnalişti, de oamenii politici, de simplii cetăţeni. Aşa cum a demonstrat Răzvan Dumitrescu, punându-ne pur şi simplu documentele sub ochi, judecătorul, pentru a explica de ce a luat măsura reţinerii pentru 29 de zile - adică pe intervalul maxim admis de lege - a lui Sorin Alexandrescu, a copiat pur şi simplu, cu punct şi virgulă, îmbârligatele explicaţii pe care le-a oferit şi în cazul întemniţării lui Dan Diaconescu. Şi ce dacă? - vor spune unii. Poate că sunt cazuri asemănătoare, chiar dacă nu similare. Poate că gradul ridicat de periculozitate al anchetării celor doi în stare de libertatea are aceleaşi explicaţii.

În primul rând vorbim despre dispreţul faţă de om. Un om aruncat după gratii – fără a mai vorbi de faptul că, în motivare, judecătorul nu afirmă că există probe de şantaj, ci, dimpotrivă, se referă, textual, la simple bănuieli – merita măcar atâta respect, încât să beneficieze de o explicaţie dedicată lui. Specifica faptelor pe care se presupune că le-ar fi săvârşit el şi nu altcineva. Cine are curiozitatea poate verifica. Nici măcar Inchiziţia, care condamna, într-o anumită epocă, oamenii în serie, nu a procedat vreodată în acest fel. În cazul fiecăruia există o motivare distinctă. Chiar dacă, de multe ori, falsă. Şi nici comuniştii, pe vremea stalinismului, nu au tras pur şi simplu la tipografie, căci nu exista computer sau imprimantă, motivări de sentinţe în mai multe exemplare, dedicate diferitelor victime.
Şi, în al doilea rând, este vorba de o bătaie de joc sub aspect profesional. Pentru că până şi un judecător făcut pe puncte ştie foarte bine că nu există două cazuri identice. 

sursa: Corect News



Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de