Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revoluția din decembrie 1989 ne-a eliberat, printre altele, de autocenzură. Acest lucru s-a văzut nu doar în politică și mass media, ci și în artă și divertisment. Foarte repede, au apărut artiști noi ca ciupercile după ploaie, iar cei consacrați și-au reînnoit repertoriul. Versurile au început să capete sens, ba chiar și mesaje social-politice, nu s-a mai cântat prudent și aseptic doar despre "iubire" și "anotimpuri".
Dincolo de subiectivitatea gusturilor, nu înseamnă că tot ce se producea era de bună calitate. Dar asta avea foarte puțină importanță atunci. Practic se deschisese geamul într-o încăpere îmbâcsită și intrase aerul curat. Toată lumea avea idei și toată lumea făcea eforturi, iar publicul era curios și receptiv. Se poate spune că a avut loc atunci un soi de revoluție culturală. Într-o enumerare aleatorie care nu ține cont de genuri, au apărut trupe precum Vank, Parlament, Sarmalele Reci, Șuie Paparude, Van Noizz, Bere Gratis, Vama Veche și multe, multe altele. În comedie, grupul Divertis făcea furori și s-au menținut ani întregi în postura de standard absolut al genului. La fel Florin Călinescu și Marius Tucă în ceea ce privește talkshow-rile televizate.
Din păcate, acei ani au trecut. Efervescența s-a volatilizat și a făcut loc blazării. Inițiativa și antreprenoriatul au făcut loc, și în acest domeniu, corporatismului. Aversiunea la risc a ajuns la cote maxime și nimeni n-a mai îndrăznit să facă altceva decât să aplice rețete verificate.
Mai precis, producția a fost substituită de importuri. Show-urile, piesele și formatele TV sunt cumpărate practic din străinătate și, în cel mai bun caz, traduse în românește, uneori nici atât. Buticarilor și privatizaților li s-a făcut frică de piață și de consumatori și și-au luat joburi sigure la multinaționale. Nu mai există Divertis și nici Iris. Astfel că, pe lângă alte, multiple deficite, ne confruntăm și cu cel de creativitate.
