Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intre multele poezioare pe care le citesc fetitei mele, este si aceea care incepe cu 'degetul mare pleaca la plimbare' si se termina cu 'degetul mic nu face nimic fiindca e pitic'. Acest lucru este valabil si in materie de macroeconomie: deficitul mic nu rezolva nimic, tocmai pentru ca e mic.
Sa trecem la lucruri serioase. Sigur ca efortul de a reduce deficitul bugetar este laudabil. Un calcul simplu arata ca, la un deficit de 1,9% pe cash (2,4% pe metodologia europeana care include angajamentele), vorbim despre un efort de ajustare bugetara de aproape 4 miliarde de euro fata de 2011, mai mare decat toata ajustarea cumulata din ultimii trei ani. Daca eliminam cheltuielile cu dobanzile la datoria publica, practic putem spune ca tintim un deficit zero. Avand in vedere deficitul bugetelor locale, precum si deficitul bugetului de asigurari sociale, practic tintim un excedent primar spre 5% din PIB. Ceea ce este nerealist.
Un deficit foarte mic nu este bun daca se realizeaza la un nivel scazut al ocuparii (opusul ocuparii depline) fortei de munca. In Romania, rata ocuparii este de 58% din populatia activa. Deci 42% din forta de munca activa nu este folosita in economia fiscalizata.
Un deficit foarte mic nu este bun daca se realizeaza pe fondul neutilizarii resurselor interne si externe. Creditarea este practic inghetata. Mai avem in prezent de absorbit 96% din fondurile structurale europene. La sfarsitul anului viitor, in cel mai optimist scenariu, vom mai avea de absorbit 80% din fondurile europene. Investitiile straine sunt de patru ori mai mici decat in urma cu patru ani. Avansul productiei s-a realizat in 2011 doar prin variatia stocurilor si nu sunt premise sa se intample altfel in 2012.
Un deficit foarte mic nu este bun daca se realizeaza doar prin taierea cheltuielilor, fara a se folosi suficient parghia de crestere a veniturilor. Noi ne propunem exact aceasta abordare – cat mai multe taieri.
In concluzie, un deficit foarte mic nu este bun daca limiteaza perspectivele de crestere economica. Din pacate, acesta este cazul Romaniei. Cresterea economica se formeaza din patru componente. Una dintre ele, exportul net, este blocat de stagnarea cererii din zona euro in 2012 pe fondul neincrederii crescande a consumatorilor si producatorilor europeni in evolutiile economiei europene. Alta componenta, investitiile, este in scadere (zona de investitii private) sau are o latura mare de ineficienta (cazul investitiilor publice).
A treia componenta, consumul gospodariilor, nu are de unde sa creasca in absenta unor cresteri reale ale veniturilor populatiei. Anul electoral va duce probabil la unele excese in a doua jumatate a sa, dar insuficient pentru a stimula consumul. De remarcat ca scaderea inflatiei spre sfarsitul acestui an provine in primul rand din scaderea cererii interne, ceea ce nu este o veste buna. In sfarsit, consumul guvernamental nu numai ca nu creste, ci chiar va scadea cu aproape 4 miliarde de euro prin tintirea unui deficit atat de mic.
Citește pe Antena3.ro
In acest conditii, tinta de deficit pentru 2012 este nu numai nerealista, ci si periculoasa: in incercarea de a o atinge, Romania risca sa reintre in recesiune.
