Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În aceste condiţii, decizia Coaliţiei PDL-PSD de a nu aplica Legea 221/2008 are semnificaţia unui fals în declaraţii.
Aşadar, ceea ce era doar zvon sau ştire din surse a devenit oficial: Premierul Emil Boc a anunţat că în 2009 salariile din învăţământ nu vor fi mărite.
Potrivit Legii 221/2008, salariile cadrelor didactice urmau să fie mărite de la 1 octombrie 2008 cu 50%. Guvernul Coaliţiei bombastic intitulate "Parteneriatul pentru România" nu numai că n-a decis mărirea retroactivă de la 1 octombrie 2008 sau cel puţin mărirea cu 50% de la 1 ianuarie 2009, ci a stabilit că în tot anul 2009, cadrele didactice nu vor primi un ban în plus faţă de măririle de batjocură acordate celorlalte categorii de bugetari. Sub extraordinara presiune a sindicatelor, a PDL şi PSD, a preşedintelui Traian Băsescu, Guvernul Tăriceanu a acceptat în cele din urmă o mărire în 2009 în două tranşe: martie şi, respectiv, noiembrie 2009. Iată însă că PLD şi PSD, sub conducerea lui Traian Băsescu, refuză cadrelor didactice până şi mărirea decisă de Guvernul Tăriceanu. Decizia luată de Guvernul Boc a fost taxată de jurnalişti şi politicieni drept un exemplu de neîndeplinire a unor făgăduieli electorale. Unii, mai severi, au acuzat PDL, PSD şi pe Traian Băsescu de demagogie. Neîndeplinirea unor făgăduieli electorale e un fapt care se mai întâmplă şi în alte ţări democratice ale lumii. La noi în România, după 1989, prăpastia dintre cele spuse în campanie şi cele decise după ajungerea la guvernare constituie o realitate indiscutabilă. Ne aflăm însă în cazul măririi salariilor în învăţământ faţă-n faţă cu neîndeplinirea făgăduielilor electorale de către PDL, PSD şi Traian Băsescu? Nici vorbă. Ne aflăm în faţa unei uriaşe escrocherii politice. Nu în faţa unei demagogii, ci în faţa unei potlogării. E o concluzie ce se desprinde din necesara întoarcere la fapte. La 30 septembrie 2008, urmare a presiunilor făcute de grupurile parlamentare PDL şi PSD, Camera Deputaţilor, jucând rolul de Cameră Decizională, votează Legea 221/2008, prin care începând cu 1 octombrie 2008 salariile profesorilor se măresc cu 50%. Mărimea cifrei, graba cu care urmează să aibă loc majorarea salariilor în învăţământ, absenţa semnalării resurselor, dar mai ales absenţa unor criterii de diferenţiere stârnesc reacţia Guvernului Tăriceanu. Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei, e demis, deoarece nu se opusese votării. Guvernul refuză aplicarea Legii, încercând s-o contracareze prin două Ordonanţe de Urgenţă. Liderii PDL şi PSD declanşează un atac fără precedent la adresa Guvernului Tăriceanu şi a PNL. Ei nu se sfiesc a incita public sindicatele din învăţământ să blocheze anul şcolar şi universitar. Şeful Statului se aşază în fruntea acestei incredibile campanii împotriva Guvernului Tăriceanu. La 24 octombrie 2008, preşedintele promulgă Legea. Momentul e folosit pentru denunţarea violentă a Guvernului Tăriceanu şi a PNL de crimă împotriva cadrelor didactice şi a educaţiei în general. În paralel cu intervenţiile publice vizând aplicarea Legii cu începere de la 1 octombrie 2008 şi angajamentul că, imediat ce vor ajunge la guvernare, vor aplica Legea, liderii PDL şi PSD întreprind şi fapte concrete. Parlamentarii celor două partide duc la respingerea Ordonanţei de Urgenţă prin care Guvernul proroga termenul de mărire a salariilor până la 1 aprilie 2009. PDL depune o Moţiune de Cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu. Toate aceste lucruri petrecându-se în plină campanie electorală pentru scrutinul de la 30 noiembrie 2008, putem spune că mărirea salariilor în învăţământ s-a constituit în punctul central al bătăliei politice. De o parte PDL şi PSD, conduse de Traian Băsescu, s-au străduit să reducă şansele PNL înfăţişând acest partid drept unul ilegal, anticonstituţional, criminal cu bietele cadre didactice. De cealaltă parte, PNL şi-a asumat riscul de a pierde voturi însemnate refuzând o lege populistă. Indiscutabil PNL şi PSD au câştigat scrutinul din 30 noiembrie 2008 şi graţie poziţiei adoptate faţă de mărirea salariilor în învăţământ. Iar PNL a obţinut un scor de doar 18% şi pentru că s-a ţinut pe poziţii. PDL şi PSD nu s-au rezumat, aşadar, la avansarea unei simple făgăduieli electorale. PDL şi PSD şi-au făcut un obiectiv de campanie din câştigarea voturilor aparţinând profesorilor prin înfăţişarea drept apărători ai Legii. În aceste condiţii, decizia Coaliţiei PDL-PSD de a nu aplica Legea 221/2008 are semnificaţia unui fals în declaraţii. Apelând la falsul în declaraţii, cele două partide au câştigat alegerile. Un fapt care are semnificaţia unei uriaşe fraude electorale.
