Despre cum nu greşeşte Traian Băsescu

Într-o ieşire iresponsabilă, domnul preşedinte cere presei să se aplece pînă la pămînt faţă de cei pînă nu demult denunţaţi îndelung şi zgomotos.

Într-unul din numerele recente ale Oficiosului prezidenţial "Evenimentul zilei", o duduie cu zulufi face să apară un text avînd titlul:
"Traian Băsescu greşeşte".
Autoarea, una dintre bucătăresele de condei ale Palatului Cotroceni, abordează ultimele declaraţii prezidenţiale despre rezultatul primului tur de scrutin al localelor. Din cîte se ştie, în fruntea primăriilor şi a Consiliilor judeţene au fost alese şi realese persoane controversate, în contra cărora presa a dus o crîncenă campanie.
Luni, 2 iunie 2008, după primul tur de scrutin, Traian Băsescu şi-a aranjat un popas la Realitatea TV, pentru a se pronunţa asupra rezultatelor. Cu acest prilej, domnia sa a declarat nici mai mult, nici mai puţin, că votul obţinut de primarii şi preşedinţii de consilii judeţene îi scoate pe respectivii de sub acuzaţia de a fi corupţi.
N-a fost o rătăcire de moment, provocată de tracasările tipice unei călătorii cu avionul.
Domnul preşedinte n-a făcut altceva decît să reafirme, întărit de bilanţul primului tur de scrutin, o ipoteză lansată încă de la 6 mai 2008, la şueta de la Radio România Actualităţi: dacă baronii locali ies victorioşi din examenul care e votul uninominal, presa ar trebui să se mai gîndească niţel înainte de a-i mai numi "baroni locali".
Afirmaţiile de la Realitatea TV se înscriu, aşadar, în perimetrul unei poziţii politice: votul albeşte iremediabil un personaj suspectat de corupţie.
Din campania electorală din 2004, Traian Băsescu a ţinut să se evidenţieze drept Luptătorul fără cusur împotriva corupţiei, Sfîntul Gheorghe al acestor meleaguri stăpînite de Caracatiţă. După dobîndirea mandatului, campania prezidenţială a continuat cu şi mai multă forţă. Puţine s-au dovedit intervenţiile publice ale lui Traian Băsescu în care corupţii, baronii locali, cei care, vorba lui Caragiale, "sug sîngele poporului" să nu fie împunşi cu suliţa Arhanghelului de la Cotroceni.
Dînd curs indicaţiilor primite de la Secţia de presă şi propagandă de la Cotroceni, angajaţii trusturilor Ringier, Sorin Ovidiu Vântu, Adamescu au dus lungi şi spectaculoase războaie împotriva celor din administraţiile locale bănuiţi de afaceri dubioase.
Aşa cum am mai scris, noi n-am crezut o iotă din sinceritatea acestor campanii. Se vedea chiar şi de la mii de leghe sub mări că sunt tendenţioase.
a) Nu-i vizau o clipă pe cei din Clanul politic prezidenţial.
b) Robespierrii condeiului tipăreau textele lor incendiare în ziare aparţinînd unor oameni de afaceri la rîndu-le suspecţi de corupţie.
O astfel de precizare nu ne scuteşte de o concluzie:
Presa prezidenţială s-a afirmat ca susţinătoare a tezei potrivit căreia nimic nu poate descumpăni denunţarea corupţiei.
Nici măcar votul.

Şi deodată, cel care se pretindea a fi un soi de Bălcescu al tranziţiei, schiţat ca atare de presa subordonată, se răsuceşte pe călcîie şi întorcîndu-se cu faţa spre români declară, fără să clipească măcar, că un baron local care a obţinut prin vot preşedinţia Consiliului judeţean nu mai poate fi acuzat de corupţie. Mai mult, într-o ieşire iresponsabilă, domnul preşedinte cere presei să se aplece pînă la pămînt faţă de cei pînă nu demult denunţaţi îndelung şi zgomotos.
Să admitem, totuşi, că ţinătorii de condei dătători din gură de pe televiziuni erau sinceri că se scremeau împotriva baronilor locali.
Să admitem că aşa-zisa Coaliţie pentru guvernare nu e un arhipelag de organizaţii alcătuite doar din preşedinţi şi vicepreşedinţi. Să admitem că era o întreprindere onestă şi că recent publicata listă a celor suspecţi de corupţie nu era onestă.
Cum ar fi trebuit să reacţioneze la incredibila schimbare la faţă a lui Traian Băsescu în chestiunea corupţiei? Scriind, Traian Băsescu greşeşte, cum a făcut duduia de la Oficiosul, imitînd în plan gazetăresc observaţia valetului:
– Jupîne, aveţi o problemă la pantaloni, pentru că n-are curaj să-i spună că i s-au crăpat şi i se văd podoabele?
Tăcînd chitic, aşa cum au procedat toate organizaţiile aşa-zisei societăţi civile, în frunte cu SAR, al de tristei amintiri Mungiu-Pippidi?
Dacă eşti atît de sincer angajat în cruciada împotriva corupţiei, la o asemenea binecuvîntare prezidenţială făcută corupţilor te indignezi cel puţin atît de tare pe cît te indignai împotriva baronilor corupţi.
Fie şi pentru că Idolul tău anapoda de la Cotroceni te-a tras pe sfoară îndemnîndu-te să te baţi cu corupţia în timp ce el se pupa în cu ea.