x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre derbedei şi ăia care aruncă primii cu piatra

0
Autor: Dragos Moldovan 17 Ian 2012 - 21:00

In Romania, lucrurile nu sunt ok. In nici o tara din lume nu sunt, nici macar in aia care a inventat spusa mai sus pomenita. De exemplu, la noi. åia care au aruncat cu pietre, care s-au impieptosat in fata jandarmilor... pai eu spun ca inainte de toate sunt niste cretini cu dinti. Las deoparte frustrarile lor de invinsi, dar cum sa-ti poti imagina ca ai sanse sa iesi victorios dintr-o bataie cu jandarmii? Cat de tampit poti sa fii ca sa-ti inchipui asta? Cat de multi dinti trebuie sa ai in gura?! åia au casti, scuturi, bulane sau pulane ca niciodata n-am stiut cum se spune corect, toata ziua se antreneaza pe bataie si tu vii cu caciula trasa pe ochi si fularu’ peste gura.

Hai, pa bune! Nu zic nu. Ii spargi capu’ unui jandarm, ii luxezi glezna altuia, da’ dupa aia ti-o iei ca la vadu’ lat! Eu voiam sa vad scene horror, ce au facut jandarmii in fata derbedeilor alora m-a dezamagit ca un film cu Jean Claude van Damme cand aveam chef de actiune cu Bruce Lee. Sa ma ierte ultrasii... n-am chef sa ma pun cu ei. Da’ voiam sa le-o dea jandarmii pana spuneau gata. Adica, va rog, faceti abstratie de poza mea, da’ eu tin cu jandarmii si, daca as fi seful lor, le-as da comanda 'ba­ta­ie, bataie, bataie!!! De trei ori bataie si dupa aia iarasi bataie!!!!! Fara mila, fara mila, de trei ori fara mila'.

Eu, daca as fi fost comandantul unui dispozitiv de jandarmi in mijlocul unor evenimente ca acelea de zilele trecute, m-as fi transformat intr-o bruta fara minte si fara sentimente. 'Pa ei, pa mama lor!!!' Si cu asta basta.
De-a lungul orelor astora lungi, parca insuportabil de lungi, niste oameni zac pur si simplu in strada ca sa-i vada lumea ca nu mai pot si, eventual, alde Boc si compania (pe Basescu lasati-l in pace, vorba lu’ Cristoiu) sa faca ceva, sa se dea jos din bratele colegilor de partid si sa re­ac­ti­o­neze ca niste fiinte care, rationale fiind, se gandesc la faptul ca poate, candva, vor fi confruntate cu o si­tu­a­tie extrema, in care sa aiba nevoie de ajutor. Cuvantul care urmeaza, cred, le vine in minte multora.

O suma de oameni, semnificativa, a vrut sa tras­mita un mesaj autoritatilor, alese pentru a ne sluji, in felul in care o familie isi angajeaza o bona. Niste golani au spurcat totul.

Carevasazica, vreau ca Jandarmeria sa-i bata pe nesimtitii si sandilaii si distrusii aia pana ii lasa lati, sa ma ierte Dumnezeu!, dar nu ma consi­der coleg de Duh Sfant cu ratacitii astia. Adunatura de ultrasi sau cum s-or fi numind ei n-au nimic in comun cu Oastea Domnului.
Carevasazica, vreau sa plece din fata si din casa mea Traian Basescu, Emil Boc, Elena Udrea, si toti ceilalti care i-au introdus si care ii sustin in viata publica.
Carevasazica, ii desfid pe toti li­derii politici care mi-au cumparat sperantele la un pret de nimic. Va rad in fata obraznic, bre!

Carevasazica, nu mai am chef. Asa, mi se rupe, in general. M-am li­nis­tit si sunt gata sa ma gandesc la altceva decat la voi, astia, urati si multi, care va imaginati ca puteti sa ne manipulati, sunt gata sa fac abs­trac­tie de toti cei care vad in mine un por­­to­fel, gata!, nu mai vreau sa ii pri­vesc sau sa ii aud pe nici unul dintre ma­tu­rii natiunii care, mai­mu­ta­rin­du-se, ca niste copii rasfatati si prost crescuti, fac un insuportabil zgomot.
Carevasazica, silentium, derbedeilor!, vreau sa contemplu multimea tacuta care nu are curajul sa ridice piatra.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de