La editorialul meu din 16 septembrie 2005, Trezirea presedintelui, se inregistrasera pana ieri la pranz 45 de interventii. Unele, comentarii. Altele, comentarii la comentarii, farmecul unor astfel de forumuri constand si in polemicile incinse intre corespondenti.
Un amic din SUA,
care-mi citeste editorialele doar pe Internet, imi semnala zilele trecute un pericol. Reactiile de pe Forum contin deseori nu numai insulte, dar si minciuni. Cei care consuma doar varianta electronica a Jurnalului National pot ramane cu o imagine gresita despre mine, mai ales daca nu ma cunosc. Amicul imi sugera sa intervin la conducerea gazetei pentru a impune o selectie prealabila a mesajelor, argumentandu-mi cu initiative asemanatoare asumate de unele companii americane.
Ma numar printre autorii care citesc reactiile de pe Forum. Asa cum am mai scris, sunt serioase argumente impotriva libertatii absolute facute cadou celor ascunsi in bezna Internetului. Autorii te injura (deseori scabros) sub protectia anonimatului, in timp ce tu iti iscalesti opiniile; nu se tem de procese de calomnie si, in consecinta, isi rastoarna in cap, cu o placere perversa, dejectiile din adancurile insului lor mutilat intelectual; circula zvonuri ca partide si institutii ale statului platesc niste amarati ca sa-i urmareasca si sa-i injure pe gazetarii incomozi.
Toate aceste argumente ca si altele, numeroase, nu reusesc sa contracareze uriasul avantaj pe care il ofera unui analist onest comentariile de pe Internet. Cel de a-si putea face o imagine asupra starilor de spirit existente la un moment dat asupra prejudecatilor in circulatie despre o personalitate sau alta din spatiul public, ba chiar si asupra strategiilor de batalie pe Internet asumate de diferite formatiuni, gazete, persoane. Sub acest unghi, chiar si injuraturile desucheate alcatuiesc o materie interesanta.
Exploatand-o cu inteligenta, iti poti face o imagine asupra urii sau adulatiei fata de un politician, dar si asupra creativitatii celor care te comenteaza.
Eu, de exemplu, ma amuz cand cineva ma injura inteligent. Si ma gandesc serios ca, de-as avea o gazeta, l-as invita sa colaboreze si in forma tiparita.
Argumentul forte pentru care nu voi cere selectarea comentariilor de Internet consta insa in rolul benefic pe care-l au pentru scrisul meu reactiile de pe Internet. Fiind o natura polemica, scriu mult mai usor cand dau peste o contrazicere incitanta, peste o critica, desi dura, totusi originala.
Din nefericire pentru cititorii variantei tiparite a Jurnalului National, comentariile din varianta electronica le raman straine.
Considerand ca si cititorii variantei tiparite trebuie sa ia cunostinta de reactiile electronice la editorialele mele, am decis ca in fiecare sambata sa ma dedic dialogului cu anonimii de pe Internet.
La editorialul meu din 16 septembrie 2005, Trezirea presedintelui, se inregistrasera pana ieri la pranz 45 de interventii. Unele, comentarii. Altele, comentarii la comentarii, farmecul unor astfel de forumuri constand si in polemicile incinse intre corespondenti.
Ce-am putut constata?
Ca multi comentatori nu citesc pana la capat sau nu citesc deloc editorialul inainte de a reactiona. Trezirea presedintelui, de exemplu, nu era un articol critic la adresa lui Traian Basescu. Dupa cum insusi titlul o sugera, editorialul era consacrat unui fapt presupus: trezirea presedintelui la realitatea democratiei romanesti. Dupa ce, un timp de la preluarea mandatului, se iluzionase ca tot ce spune se implineste, realizand ca democratia cere alte instrumente de actiune decat dictatura, Traian Basescu a inceput sa fie mult mai atent la jocul democratic. Dat fiind ca numai astfel un lider in Romania de azi isi poate indeplini obiectivele, apreciam ca trezirea presedintelui la realitate ii va aduce un procentaj mai mic in sondaje. Mai mic, dar mai sigur - incheiam.
Ei bine, multi dintre cei care m-au comentat, fani absoluti ai lui Traian Basescu mai ales, n-au catadicsit sa vada ce-i dincolo de titlu. Fie pentru ca sunt platiti sa ma injure indiferent ce scriu, fie pentru ca reduc opinia unui analist despre Traian Basescu la un sir infinit de cantari, ei
s-au napustit sa-mi administreze cu bocanc agramat in gura.
Regula de aur a oricarui dialog intelectual e sa-l asculti sau sa-l citesti pe celalalt pana la capat si dupa aceea sa reactionezi. Reactiile imediate sunt in harjonelile erotice. Tanar fiind, daca-ti iese in cale o juna despuiata, nimeni nu te mustra daca reactionezi intempestiv, ca motanii. Cand e vorba de o opinie, se cere sa fii mai putin impetuos.
La buna vedere! Pe Internet!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
