Despre steguletele rosii, galbene si verzi

Unii analisti politici au comentat usor ironic emotiile guvernantilor in asteptarea Raportului de tara al Comisiei Europene. Eu insumi, recunosc, am avut putin trac, desi, ca sa zic asa, imi facusem temele. Exista inca perceptia, si ea nu este total neintemeiata, ca Executivul accelereaza reformele interne in special sub impulsul si chiar la presiunile Bruxelles-ului. Nu s-ar face nimic aici, daca nu s-ar cere, imperativ, de dincolo.

Cred ca acest tip de dependenta, daca dependenta o putem numi, este normala. Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana este posibila prin conjugarea vointei romanesti de integrare cu cea a statelor membre de a ne primi in clubul lor. Este o dubla conditionare, dar, in fond, avem de-a face cu unul si acelasi lucru. Am remarcat in repetate randuri ca agenda Comisiei Europene privind Romania, acele critici cuprinse in Raportul de tara se aseamana pana la coincidenta cu agenda romanilor, cu asteptarile romanilor fata de guvernare. Nu exista o distanta intre ceea ce ne dorim si ceea ce trebuie sa facem pentru a ne integra, iar examenul pe care l-am dat in fata Comisiei Europene este, inainte de toate, un examen in fata romanilor. Cand avem emotii, asadar, inaintea publicarii Raportului de tara, ne gandim mai putin la expertii si la politicienii europeni si mai mult la ce vor spune romanii. Noi guvernam tara, noi raspundem pentru ei si nu avem voie sa-i dezamagim.

Nu aceeasi coincidenta apare in modul de evaluare a activitatii Guvernului. Si aici cred ca am putea invata foarte multe de la Raportul de tara. Raportul este o sinteza fundamentata pe un set de informatii din mai multe surse sigure si credibile. Aceste informatii exista si pot fi puse la dispozitie. Nu ne aflam in fata unor speculatii; tocmai de aceea, fiecare paragraf, fiecare fraza, fiecare cuvant sau expresie conteaza. Intre expresii ca "manifestam ingrijorare" si "manifestam serioase ingrijorari" exista deosebiri de consecinte politice, nu doar simple delimitari de ordin stilistic.

In acelasi timp, radiografia pe care a facut-o Comisia Europeana Romaniei respinge in principiu impartirea maniheista intre fapte bune si fapte rele. Este poate mai dificil pentru noi sa intelegem acest mod de judecare, desi el seamana foarte mult cu sistemul de notare aplicat in invatamant. Ba, as putea spune ca evaluarea comisiei este, in aparenta, ceva mai prietenoasa, folosind un sistem de stegulete rosii, galbene si verzi. Ceea ce vreau sa subliniez este contrastul dintre modul in care opereaza critica la nivel european si critica de la noi.

In proportie semnificativa, critica in spatiul romanesc este una globala, adesea neinformata si vizeaza in special aspectele de imagine si nu analizele concrete ale actiunilor guvernamentale. De aici a aparut si surpriza ca Raportul de tara consemneaza progrese semnificative inregistrate de Guvern, in ciuda crizelor politice repetate. In timp ce multi comentatori romani au mers pe analize de imagine, Comisia Europeana si-a formulat criticile pornind de la date care atesta actiunile Guvernului si evolutia parametrilor economici si sociali. De aceea, concluziile din raport si cele ale analistilor au fost in mare parte diferite.

Nu doresc sa polemizez cu nici un analist politic sau economic. Cand ma refer la modelul de sinteza pe care il reprezinta Raportul, ma am in vedere si pe mine insumi. Cred ca a venit timpul sa incetam si noi a mai judeca lucrurile in alb si negru. Sa ne informam mai bine, sa analizam cu mai multa precautie, inainte de a da un verdict. Aceasta este metoda prin care in mod sigur vom ajunge sa fim luati mai in serios, iar cuvintele noastre sa fie mai putin perisabile. Trebuie sa ne autoevaluam mai exact, luand in considerare procesele de evolutie si etapele, succesele si esecurile impreuna. Asa vom fi mai siguri pe noi si vom avea, si guvernanti, si toti romanii, mai putine emotii.