Marti seara, in buza prime-time-ului, premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ivit pe posturile de stiri pentru a-si exprima ingrijorarea fata de blocajul din Parlament. De aproape o luna, activitatea normala a celor doua Camere e paralizata de razboiul pentru sefii. N-a mai trecut nici o lege. Nu s-a mai luat nici macar o hotarare privind viata de fiecare zi a alesilor neamului. Inteligenta Puterii si cea a Opozitiei se consuma in siretlicuri care de care mai hazlii. Daca n-ai sti ca toate acestea se intampla pe bani publici si in divort cu adevaratele probleme ale tarii, te-ai strica de ras.
Opozitia si-a convocat intr-o dimineata parlamentarii pentru a decide, in absenta parlamentarilor Puterii, obisnuiti sa se scoale boiereste, trimiterea Regulamentului la Comisia Juridica. In replica, la putin timp dupa victoria acestei smecherii, a venit randul Puterii sa fie ingenioasa. Sub ochiul vigilent al lui Bogdan Olteanu, venit sa vada daca se face totul pentru chiaburia lui viitoare, parlamentarii Coalitiei au trecut Regulamentul prin Comisie cu iuteala gandului printr-o frunte de poet.
Replica Puterii n-a intarziat.
La propunerea Monei Musca, mult mai plina de energie si avant de cand nu mai raspunde de nimic in afara alintarilor TV, deputatii PNL au depus la Parchetul General o plangere impotriva lui Adrian Nastase pentru abuz in serviciu. Motivul? Liderul PSD abuzeaza de pozitia sa de presedinte ale Camerei Deputatilor si nu le pune in traista lor, distinsilor urmasi ai lui Ion si Ionel Bratianu, sefia la care le da dreptul osemintele stramosilor din zidurile fabricilor si mosiilor interbelice.
Gestul frizeaza ridicolul. Cum isi poate inchipui cineva ca Parchetul General il poate chema pe Adrian Nastase ca sa-i ceara socoteala ca se bate, in limitele Constitutiei si ale Regulamentului, sa-si pastreze postul? Dar nu numai atat. Alaiul PNL-ist s-a deplasat la Parchetul General printr-un Bucuresti cazut sub ape si noroaie. Imaginea unor politicieni care se joaca de-a plangerea la Parchet in timp ce Romania e lovita din nou de inundatii merita un loc in analele prapastiei dintre politicianismul chiftelar si adevaratele nevoi ale tarii.
In tot acest timp, legile integrarii - si nu numai ele - zac prin sertarele Parlamentului. Orice zi de intarziere in adoptarea si implementarea lor e o adevarata crima impotriva interesului national. Din toate punctele de vedere, admiterea in Uniunea Europeana la termen, la 1 ianuarie 2007, are importanta victoriei in primul razboi mondial. Ne aflam, asadar, intr-o batalie nationala pentru un obiectiv ce ar putea avea semnificatia Marii Uniri. La 27 septembrie 1916, Regele Ferdinand a convocat la Palat partidele politice pentru a le cere formarea unui guvern de uniune nationala in vederea trecerii mai lesne prin incercarile razboiului. Il rugase sa faca asta nimeni altul decat Ionel Bratianu, seful Guvernului!
Cine-si asuma acest rol in Romania de azi?
In absenta domnului presedinte, ocupat cu nuntile si cu dezbinarile, am crezut ca poate fi vorba de Calin Popescu Tariceanu. Prima parte a discursului ne dadea sperante. Se profila daca nu un Ferdinand, atunci macar un Ionel Bratianu. A venit insa a doua parte. Un sir de acuzatii violente la adresa Opozitiei care blocheaza Parlamentul pentru a-si pastra sefiile. Daca
n-ai sti despre ce-i vorba, ai crede ca pe liderii PSD i-a apucat strechea de a-si apara netam-nesam sefiile. Calin Popescu Tariceanu n-a suflat un cuvant asupra unui adevar stiut si de guvizii din Delta pentru care se bat mafiotii. Si anume ca totul a pornit de la ambitia actualei Puteri de a pune mana pe aceste sefii.
Daca ar fi fost un veritabil barbat de stat, premierul si-ar fi calcat pe inima si ar fi cerut colegilor de Coalitie sa renunte la ambitia lor. In numele interesului national.
Intrezarita o clipa in spatele lui Calin Popescu Tariceanu, umbra stramosului Ionel s-a retras rapid. Dezamagita!