x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Deznodământul în actul III

0
Autor: Ilie Serbanescu 24 Ian 2012 - 21:00

In mod efectiv neasteptat, Camera Deputatilor, ca for decizional, a adoptat doua reglementari in apararea economiei nationale! Neasteptat, pentru ca Parlamentul Romaniei nu a mai facut de mult asa ceva, perioada din urma in consonanta cu aproa­pe intreaga perioada postdecembrista consemnand dimpotriva acte politice de distrugere, si nu de aparare a eco­nomiei nationale. Cu atat mai ne­as­teptat, cu cat cele doua reglementari au fost clocite in Comisia pentru in­dus­trii si servicii, care este sub conducerea opozitiei, si au fost apoi vo­tate in plen atat de cei din opozitie, cat si de cei de la putere.

Este vorba, pe de o parte, de in­ter­zicerea exporturilor de gaze pana la di­versificarea surselor de apro­vi­zi­o­nare din import si, pe de alta parte, de obligatia de a se plati aprovizionarea unitatilor de productie la pretul 'cosului de gaze', precum toti consumatorii.

Ambele reglementari vizeaza direct Petrom, compania care, dupa trecerea aproape pe mai nimic din proprietatea statului roman in proprietatea statului austriac (care detine controlul companiei cumparatoare OMV), s-a apucat sa secatuiasca sistematic pe diferite paliere statul ro­man si bogatiile acestuia (de altfel ra­mase mereu mai putine). Sub paravanul unor prevederi contractuale de masiva si regretabila subevaluare a resurselor de petrol si gaze, OMV a convertit in profituri fabuloase ex­plo­a­tarea pe scara larga a acestora. De ani buni, profiturile obtinute au ega­lat sau chiar au depasit anual cheltuielile facute de OMV la cumparare pentru preluarea Petrom.

Cele mai mari profituri au fost realizate, nu in­tam­plator, dar sfidator, tocmai in anii grei de criza. OMV si-a folosit din plin pozitia monopolista pe piata carburantilor pentru a mari preturile, in ciu­da reducerii consumului, obtinand pro­fituri uriase in sfidarea regulilor eco­nomiei de piata, care ar fi trebuit sa antreneze scaderi de preturi la sca­derile de cerere din cauza crizei. Dar, din­colo de toate acestea, manevrele OMV in domeniul gazelor sunt cele mai oneroase.

Nemultumita nevoie mare de pre­tul de decontare interna al gazelor din productia interna, compania-mama OMV a facut presiuni imense asupra statului roman sa mareasca acest pret de decontare. N-a asteptat insa rezultatele si a cerut FMI si Comisiei de la Bruxelles sa oblige Romania sa treaca la liberalizarea preturilor la gaze, mai concret sa ali­ni­­e­­ze preturile de decontare interna a gazelor din productie interma la pre­turile gazelor din import (adica la preturile de peste trei ori mai mari ale gazelor rusesti, stabilite la Moscova!). A avut castig de cauza, dar, pentru ca liberalizarea urmeaza sa se faca in trepte, a cerut acelorasi stapani externi ai Romaniei sa liberalizeze exporturile de gaze, astfel incat OMV sa poata exporta gazele exploatate in tara si pe care 'afara' ar putea lua mai multi bani.

Si pentru ca pana acum n-avea pe unde exporta aceste gaze, OMV s-a si inscris de indata, la deschiderea conductei de gaze Arad – Szeged, pentru a exporta, chiar daca ar fi lasat piata interna fara aprovizionare. Mai rau, a ima­ginat o formula de a-i fenta pe toti: si-a construit rapid o termocentrala unde viza sa-si foloseasca drept com­bus­tibil gazele extrase ca simplu consum propriu, adica fara costuri de achizitie.
Cele doua reglementari lovesc in plin: exporturile de gaze sunt interzise pana la diversificarea surselor (din Caspica sau de aiurea), iar apro­vizionarea termocentralei nu se poate face decat la preturile unui 'cos de gaze' (deci nu doar la preturile productiei interne, ci si ale importurilor).

S-a consumat, cum s-ar spune, actul I. Urmeaza actul II. Vor veni sa ceara socoteala FMI si Comisia de la Bruxelles, care isi vad incalcate dispozitiile! Derularile din actul II sunt previzibile. Cel mai important este insa actul III. Deznodamantul de­pinde de autoritatile de la Bu­curesti, cele care pana recent s-au fa­cut pres in fata tuturor absurditatilor si nedreptatilor venite de pe la FMI sau de pe la Bruxelles si care, ca o ex­ceptie notabila, au cutezat, catre sfarsitul anului 2011, sa-si apere nevoile si neamul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de