In mod efectiv neasteptat, Camera Deputatilor, ca for decizional, a adoptat doua reglementari in apararea economiei nationale! Neasteptat, pentru ca Parlamentul Romaniei nu a mai facut de mult asa ceva, perioada din urma in consonanta cu aproape intreaga perioada postdecembrista consemnand dimpotriva acte politice de distrugere, si nu de aparare a economiei nationale. Cu atat mai neasteptat, cu cat cele doua reglementari au fost clocite in Comisia pentru industrii si servicii, care este sub conducerea opozitiei, si au fost apoi votate in plen atat de cei din opozitie, cat si de cei de la putere.
Este vorba, pe de o parte, de interzicerea exporturilor de gaze pana la diversificarea surselor de aprovizionare din import si, pe de alta parte, de obligatia de a se plati aprovizionarea unitatilor de productie la pretul 'cosului de gaze', precum toti consumatorii.
Ambele reglementari vizeaza direct Petrom, compania care, dupa trecerea aproape pe mai nimic din proprietatea statului roman in proprietatea statului austriac (care detine controlul companiei cumparatoare OMV), s-a apucat sa secatuiasca sistematic pe diferite paliere statul roman si bogatiile acestuia (de altfel ramase mereu mai putine). Sub paravanul unor prevederi contractuale de masiva si regretabila subevaluare a resurselor de petrol si gaze, OMV a convertit in profituri fabuloase exploatarea pe scara larga a acestora. De ani buni, profiturile obtinute au egalat sau chiar au depasit anual cheltuielile facute de OMV la cumparare pentru preluarea Petrom.
Cele mai mari profituri au fost realizate, nu intamplator, dar sfidator, tocmai in anii grei de criza. OMV si-a folosit din plin pozitia monopolista pe piata carburantilor pentru a mari preturile, in ciuda reducerii consumului, obtinand profituri uriase in sfidarea regulilor economiei de piata, care ar fi trebuit sa antreneze scaderi de preturi la scaderile de cerere din cauza crizei. Dar, dincolo de toate acestea, manevrele OMV in domeniul gazelor sunt cele mai oneroase.
Nemultumita nevoie mare de pretul de decontare interna al gazelor din productia interna, compania-mama OMV a facut presiuni imense asupra statului roman sa mareasca acest pret de decontare. N-a asteptat insa rezultatele si a cerut FMI si Comisiei de la Bruxelles sa oblige Romania sa treaca la liberalizarea preturilor la gaze, mai concret sa alinieze preturile de decontare interna a gazelor din productie interma la preturile gazelor din import (adica la preturile de peste trei ori mai mari ale gazelor rusesti, stabilite la Moscova!). A avut castig de cauza, dar, pentru ca liberalizarea urmeaza sa se faca in trepte, a cerut acelorasi stapani externi ai Romaniei sa liberalizeze exporturile de gaze, astfel incat OMV sa poata exporta gazele exploatate in tara si pe care 'afara' ar putea lua mai multi bani.
Si pentru ca pana acum n-avea pe unde exporta aceste gaze, OMV s-a si inscris de indata, la deschiderea conductei de gaze Arad – Szeged, pentru a exporta, chiar daca ar fi lasat piata interna fara aprovizionare. Mai rau, a imaginat o formula de a-i fenta pe toti: si-a construit rapid o termocentrala unde viza sa-si foloseasca drept combustibil gazele extrase ca simplu consum propriu, adica fara costuri de achizitie.
Cele doua reglementari lovesc in plin: exporturile de gaze sunt interzise pana la diversificarea surselor (din Caspica sau de aiurea), iar aprovizionarea termocentralei nu se poate face decat la preturile unui 'cos de gaze' (deci nu doar la preturile productiei interne, ci si ale importurilor).
S-a consumat, cum s-ar spune, actul I. Urmeaza actul II. Vor veni sa ceara socoteala FMI si Comisia de la Bruxelles, care isi vad incalcate dispozitiile! Derularile din actul II sunt previzibile. Cel mai important este insa actul III. Deznodamantul depinde de autoritatile de la Bucuresti, cele care pana recent s-au facut pres in fata tuturor absurditatilor si nedreptatilor venite de pe la FMI sau de pe la Bruxelles si care, ca o exceptie notabila, au cutezat, catre sfarsitul anului 2011, sa-si apere nevoile si neamul.