Dimensiunea socială a recesiunii

La întâlnirea şefilor de stat şi guvern din UE, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a subliniat atenţia ce trebuie acordată impactului social al recesiunii economice.

L-am auzit şi în Parlamentul European vorbind pe această temă. O analiză recentă a Băncii Mondiale anticipează o scădere masivă a locurilor de muncă în lume, ce ar aduce cu sine o mărire substanţială a celor care trăiesc sub pragul sărăciei (aşa cum este definit de BM).

Un raport ultim al Economist Intelligence Unit (EIU) aduce în discuţie capacitatea guvernelor de a face faţă turbulenţelor sociale, care vor creşte ca urmare a adâncirii recesiunii. În acest context se menţionează situaţia ţărilor din Europa Centrală şi de Răsărit. Deşi există diferenţe notabile între ele privind venitul/loc şi condiţiile macroeconomice, creşterea şomajului şi deteriorarea condiţiilor de trai vor pune la grea încercare pacea socială peste tot.

Trebuie spus că nici când ratele de creştere economică erau în alte ţări nou-intrate în UE nu au fost scutite de instabilitate politică şi accente extremiste. Cu atât mai mult acum este probabil să avem de-a face cu urmări serioase pe plan social şi politic. Căderea guvernului în Letonia, demisia recentă a premierului Gurcsany în Ungaria pot fi un preludiu a ceea ce se poate întâmpla în cele mai multe ţări din regiune. Partea "est-europeană" a UE a trecut printr-o depresiune economică majoră în prima jumătate a deceniului trecut.

Este procesul care a fost numit de unii economişti "depresiunea transformaţională" (a tranziţiei postcomuniste). Drept este că în Bulgaria şi în România s-a mai înregistrat un şoc între anii 1997-1999. Pentru regiunea estică, în ansamblu, ultimul deceniu a fost unul de creştere economică rapidă şi convergentă în raport cu media UE - la indicatori macro şi venitul pe locuitor totul fiind susţinut de intrări masive de capital (investiţii străine directe şi împrumuturi).

Marea recesiune de acum poate trage însă noile ţări intrate în UE cu ani în urmă. Fiindcă nu este clar dacă ratele de creştere economică rapidă pot fi reluate în viitorul apropiat. În plus, epoca condiţiilor de credit facile este terminată şi apetitul de investiţii în economiile emergente nu va mai fi precum în deceniul trecut. Asemenea circumstanţe vor complica dinamica economică în ţările est-europene, ceea ce se va repercuta pe plan social.

Impactul social sever al recesiunii economice şi o relansare a economiilor (nu curândă şi, probabil, anemică) nu au cum să nu afecteze zona politică. Dincolo de fragilizarea procesului politic şi îngreunarea deciziilor de politică publică, vom asista probabil la creşterea anomiilor, dezordinii sociale, la recrudescenţa unor mişcări extremiste. Depinde enorm de capacitatea actorilor politici de a dialoga cu actorii sociali, astfel încât tensiunile sociale să nu bulverseze viaţa socială şi politică specifică unei societăţi democratice.

Perioada ce vine (şi aici nu este vorba despre câteva luni) va testa noile democraţii din Europa; va testa, totodată, capacitatea UE de a pune în funcţiune mecanisme de solidaritate, în condiţiile în care tentaţia guvernelor este de a rezolva problemele acasă, chiar cu preţul de a recurge la mijloace ce încalcă spiritul şi normele UE.

România are particularităţi care îi vor marca evoluţia prin aceşti ani dificili: economia rurală importantă; reîntoarcerea unor români în ţară; dimensiunea economiei subterane; rolul familiei în protecţia membrilor săi; sistemul de asigurări sociale, intensitatea sentimentului de solidaritate etc.

Vom vedea ce se va întâmpla. Aici trebuie să includem conţinutul şi condiţiile pachetului de asistenţă financiară externă.