Politica de curs a Bancii Centrale nu poate fi inca "flotarea libera" completa.
Deficitul comercial al tarii a atins zece miliarde euro in 2005; iar deficitul de cont curent a trecut de 6,8 miliarde euro, adica peste 9% din PIB. Sunt calcule care arata ca aprecierea leului, impreuna cu cresterile de salarii din ultimele 16 luni au erodat competitivitatea medie a exportului cu circa 30%, judecata prin prisma costului unitar al muncii. Unii considera ca leul este inca subevaluat cu circa 20%, pornind de la paritatea puterii de cumparare. Aceasta judecata este insa inselatoare daca se ignora caracterul puternic dual al economiei romanesti; agricultura de subzistenta si multe servicii necomercializabile in exterior. In 2004 am scris in JN despre pericolul unei "boli olandeze" in conditiile unor intrari masive de bani din strainatate. Merita sa reamintesc unele pasagii. "Transferurile private din strainatate cresc in mod sistematic. Acesti bani alimenteaza cererea interna si creeaza o plasa de siguranta sociala privata, care permite multor familii sa fie pe linia de plutire. Piata valutara arata un surplus constant. Intrarile de capital depasesc nevoile de finantare ale contului curent si ale contului de capital, ceea ce face ca BNR sa acumuleze rezerve valutare intr-un ritm rapid. Aceasta acumulare are costuri, intrucat Banca Centrala nu-si poate permite sa lase lichiditatea din mana. Intrarile de capital cuprind transferurile din strainatate, investitii straine directe si capital speculativ atras de dobanzile inalte si boom-ul unor active reale (pamant, de pilda), determinat de perspectiva ca Romania sa intre in UE in 2007." "O flotare libera a leului ar reduce masiv din costurile de sterilizare ale BNR si ar mari vizibil, «statistic», echivalentul valutar al PIB-ului romanesc. Dar care ar fi impactul asupra competitivitatii nationale? In lume se intalneste cazul unor tari care au beneficiat de resurse naturale (de pilda, petrol) extraordinare, ceea ce a permis cresterea masiva a exporturilor de produse primare si, ca o consecinta, niveluri de cheltuieli publice si consum mult marite. Efectul imediat al exporturilor mult crescute de produse primare este aprecierea monedei nationale, care insa poate dauna exporturilor de bunuri prelucrate. Explicatia este ca productivitatea in sectoarele de prelucrare nu tine pasul cu aprecierea monedei autohtone. Denumirea de «boala olandeza» (Dutch disease) provine de la teama de dezindustrializare in Tarile de Jos, ca urmare a descoperirii de zacaminte petrolifere in Marea Nordului." "Munca romanilor in strainatate - unde primesc salarii substantial mai inalte - echivaleaza cu o potentare a productivitatii interne si de aici am facut analogia cu sindromul «bolii olandeze». Daca ei ar fi ramas acasa, ar fi exercitat o presiune in jos asupra salariilor interne si ar fi ingrosat numarul somerilor. Este posibil ca unele exporturi, avantajate de un cost al fortei de munca diminuat, sa fi crescut, dar este improbabil ca Romania sa fi putut exporta in plus echivalentul miliardelor de euro ce vin acasa acum. Este posibil ca banii de afara sa creasca in perspectiva lui 2007. Daca surplusul de valuta se va mentine pe piata valutara BNR, trebuie sa concilieze avantajul pentru dezinflatie si costul sterilizarii al aprecierii leului cu impactul asupra competitivitatii productiei nationale. BNR incearca si acum sa gaseasca compromisul optim, dar ii va fi tot mai greu daca intrarile de capital vor fi din ce in ce mai mari si castigurile de productivitate interna nu vor compensa efectul aprecierii leului. Dilema pentru BNR priveste si conditiile in care poate trece la «tintirea inflatiei». Banii multi de afara pot stimula cresterea salariilor interne, care ar afecta si ele competitivitatea productiei autohtone. Politica de curs a Bancii Centrale nu poate fi inca «flotarea libera» completa.Citește pe Antena3.ro