x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Din spatele frontului

Din spatele frontului

de Marian Nazat    |    12 Sep 2014   •   13:09

După ce atâta amar de vreme am avut un preşedinte-jucător, ne-am trezit cu unul sabotor. Aşa ne-a anunţat premierul, indignat că Ilegitimul cere Bruxelles-ului să n-o voteze în Comisia Europeană pe Corina Creţu. Şi când te gândeşti că preşedintele a jurat să-şi servească ţara şi poporul... Când colo, efemerul şi inadecvatul locatar de la Cotroceni nu-şi urmăreşte decât interesele personale şi politice, atât.

România mai trimite câteva sute de militari în Afganistan, cică nu mai e carne de tun în tranşeele asiatice. În schimb, la noi vor poposi alte cârduri de soldaţi americani, iar un comandament de peste Ocean se va încartirui tot aici. Spaţiul terestru şi aerian românesc e pus la dispoziţia aliaţilor euro-atlantici, nouă ne revin doar ponoasele. Occidentalii ne-au anexat pe trei cepe degerate ca să aibă de unde lansa rachete nimicitoare înspre Rusia, iar nu să ne emancipeze în democraţie şi prosperitate. Suntem linia gri între Apus şi Est, un gri aducător de suferinţă şi umilinţă. Figuranţi în războiul altora, obligaţi mai apoi la plata despăgubirilor istorice.

“Marea Neagră nu e lac rusesc”, s-a îmbăţoşat mai demult Traian Băsescu şi zău că mi-a plăcut ţâfnoşenia lui. Tot de la el am aflat alaltăieri că în lacul respectiv vor patrula în curând nave de luptă cu steagul yankeilor. Niţică, un picuţ numai de consecvenţă n-ar strica, fiindcă dacă nu e lac rusesc, de ce să fie american ? Ce mi-e unu', ce mi-e altu', tot un drac...

În Ţara Galilor a avut loc summitul NATO. Jurnalul Naţional a publicat o fotografie cu strângerea de mână a preşedinţilor beligeranţi. Poza ar trebui înrămată şi expusă în orice salon pentru ca postumitatea să n-o uite vreodată. Putin, mai scund, zâmbeştre demonic, chiar dacă îi lipsesc coarnele, conştient de forţa imperiului pe care îl conduce discreţionar. Îl priveşte pe omologul său pe sub sprâncene, cinic şi fix, cu un rânjet siberian, în stare să îngheţe şi lacul Baikal. Poroşenko, deşi mai masiv, pare hipnotizat de ţarul de la Kremlin, îi simţi teama, slăbiciunea, paralizia. Imagologic, ucraineanul a pierdut bătălia, poza cu pricina nu minte. Fotografia aceasta mă va urmări mereu, căci Siberia nu e departe de România...

Stăpânii noştri au decis să suportăm dimpreună daraverile războiului, iar Traian Băsescu şi-ar dori să ne angajăm mai ferm de partea Ucrainei. Guvernul Ponta nu e de acord, şi nici Parlamentul, nici măcar aici nu suntem pe aceeaşi baricadă. Orice am face, ruşii ne vor privi cu duşmănie şi, din păcate, nu putem să ne luăm ţara în spate şi s-o mutăm mai la Vest. America se va sătura la un moment dat să se joace de-a Rambo mondial şi se va retrage din Europa, însă Rusia va rămâne de-a pururi în coasta valahă. Nu ne costă prea scump integrarea asta euro-atlantică ?

La summitul de pomină, Traian Băsescu s-a hăhăit din nou, l-a umflat şi pe el râsul când declara că ne-a trecut prin criza economico-financiară. Şi a râs gros, cu proverbiala-i indecenţă de chefliu. A mai bolmojit ceva şi despre criza militară, dar mandatul său se va încheia în noiembrie. De aceea mă tot întreb cine ne va scoate din criza din urmă şi cum.... Că el a deschis atâtea fronturi încât viitorului succesor nu-i va fi deloc uşor să le acopere cu năframa albă.

Cu un tupeu nemaiîntâlnit, fostul ambasador al Americii la Bucureşti, băgăreţul Gitenstein, s-a autodenunţat că a intervenit pentru ca guvernul român să concesioneze zăcăminte de gaze de şist către Chevron. Dacă vreun oficial băştinaş s-ar fi hazardat la o asemenea mărturisire, era demult săltat de mascaţi şi traficul de influenţă îl păştea. Or subminarea economiei naţionale. Obrăznicia insului nu are margini şi arată, de fapt, cine conduce cu adevărat colonia de la gurile Dunării.
■ Deocamdată vă scriu din spatele frontului, încă e linişte şi pace, o pace înfricoşătoare şi fragilă, însă. România s-a trezit transformată în tampon american, cu şovăielnică susţinere europeană. În chirurgie, tamponul se foloseşte la oprirea hemoragiei şi, după ce se îmbibă zdravăn, şomoiogul este aruncat la gunoi. Astfel se întâmplă dintotdeauna, rolul tamponului nu s-a schimbat.
 

×