Din zatul cestilor de cafea ale hotilor

Indiferent de multitudinea si diversitatea cazurilor de care a ajuns sa se ocupe, AVAS (Agentia pentru Valorificarea Activelor Statului) devenita un fel de lada de gunoi a economiei romanesti, are, in mare, doua tipuri de probleme cu care se confrunta. Primul tip de probleme il constituie cele in care AVAS reprezinta statul roman in litigii, in care diferite persoane sau firme, indeosebi straine, pretind compensatii, daune-interese pentru contracte nerespectate, drepturi neonorate etc.

AVAS poate fi buna de plata in aceste cauze, fie in urma unor disfunctii ale chiar institutiilor statului, fie in urma lipsei de experienta in intocmirea de catre acestea a contractelor sau in cunoasterea tuturor chichitelor avocatesti de acoperire in toate situatiile si fata de toate clauzele contractuale. Face deja cariera cazul ARO unde se pare ca posibilitatea de anulare a contractului de privatizare nu este prevazuta in contract.

Un exemplu tipic pentru acest gen de probleme este cazul privatizarii-esec a CS Resita cu o firma americana practic necunoscuta in domeniu: Noble Ventures, FPS, care inainte de 2000 se ocupa de privatizare si care a negociat contractul cu Noble Ventures, nu era imputernicit sa-si acorde facilitatile financiare si fiscale cuvenite, atribuirea acestora fiind de competenta guvernului. Cabinetul Isarescu, aflat in functie la acea data, a tergiversat aprobarea si, intervenind alegerile din 2000, chestiunea a ajuns pe masa guvernului Nastase, fara vreo legatura cu problema. Pana la urma, acesta a acordat facilitatile, numai ca, intre timp, Noble Ventures, care nu urmarise prin preluarea CS Resita decat sa obtina niste contracte din finantari americane in reconstructia Iugoslaviei imediat dupa terminarea razboiului, pierduse momentul din cauza tergiversarilor si, ca atare nemaifiind interesata, a inceput sa puna bete in roate neplatind salarii si oricum nefacand investitiile promise. Era evident ca dorea sa forteze mana partii romane. Aceasta, sub presiunea sindicatelor, a cedat si a reziliat contractul de privatizare. Prevederile contractului se pare ca nu prea erau "beton" pentru partea romana, astfel incat firma americana umbla acum prin tribunale straine dupa compensatii din partea statului roman pentru "nationalizarea" suferita, pretinzand nu mai putin de 350 milioane dolari, ce cad pe capul AVAS.

Al doilea tip de probleme cu care este confruntata AVAS il constituie recuperarea a ceea ce se mai poate din afaceri, montaje sau aranjamente in care statul roman a fost tras in piept mai de mult sau mai de curand. In acest domeniu, nici lipsa de experienta sau expertiza avocateasca si nici disfunctionalitatile unor institutii ale statului nu reprezinta problema? Aceasta consta doar in absenta unei determinari politice in rezolvarea cazurilor si recuperarea prejudiciilor. Cum ar putea exista o rata semnificativa de recuperare a prejudiciilor - chiar daca legea a fost schimbata in sensul prelungirii raspunderii patrimoniale, de la companii, la averea proprietarilor si administratorilor - cand sunt, de fapt, urmariti spre a le scoate ceva de prin buzunare doar "beneficiarii" furturilor financiare din banul public, precum cumparatorii in privatizari cu cantec sau cei ce nu au restituit creditele primite de pe la banci de stat. In timp ce ies din calcul, aproape sistematic, cei ce au administrat banul public devalizat prin privatizari frauduloase sau acordari de credite neperformante, mai precis cei ce au admis cardasii cu ingineri financiari pe seama banului public avut in administrare.

Fara participarea si complicitatea acestora, banul public nu ar fi avut cum sa fie de fapt devalizat. Ca urmare, in loc sa infunde puscaria diferiti ingineri financiari si acoliti de-ai lor care au avut in administrare ban public umbla AVAS cu jalba prin tribunale sa recupereze zatul din cestile de cafea ale hotilor.