Dinamo, pe val. Timişoara, în degringoladă

Dinamo poate fi declarată regina balului după întâmplările din ultima etapă a campionatului. Motivarea calificativului nu stă neapărat în victoria "câinilor" la Timişoara, fiindcă aceasta nu a fost una neaşteptată. Dimpotrivă, victoria constituie element de obişnuinţă şi continuitate, deoarece trupeţii lui Rednic au făcut bici din competiţia internă. Altul este elementul surprinzător pe care îl consemnăm cu satisfacţie.

 La Timişoara, Dinamo a câştigat după un meci în care a jucat şi fotbal. Fotbal bun, fotbal de calitate, fotbal spectacol. Nu ştiu ce anume i-a stârnit pe dinamovişti, nu ştiu unde s-a produs declicul fast, dar ştiu că, în sfârşit, după acest joc, ironiile şi insinuările răutăcioase trebuie trecute în rezervă. Echipa a recuperat parţial deficitul de imagine şi poate evolua către o altă perspectivă. Îndeplinirea acestui deziderat este condiţionată însă şi de repoziţionarea restanţierilor din înaltul tribunei dinamoviste. Dusan Uhrin, aflat de cealaltă parte a simţirilor omeneşti, inventariază perspective sumbre. Nu-l sperie partenerii de competiţie. Marian Iancu este adversarul cel mai periculos pentru Uhrin, adversar pe care nu-l poate răpune cu argumente ale meseriei şi nici prin adevăruri rostite tăios, fără menajamente. Marian Iancu a casat deja minciuna vânzării clubului către Ovidiu Tender. Paravanul presupusei tranzacţii inventat doar pentru a se proteja de efectul Zambon a fost înlăturat şi din spatele său a apărut din nou omul declaraţiilor ditirambice. Iancu spune că şi-a achitat toate obligaţiile faţă de echipă la secundă. Uhrin îl contrazice cu tupeu. El afirmă că şi restanţele financiare strică atmosfera la echipă. Iancu spune că l-a trimis pe portughezul Carlos Mihazes la echipa a doua. Uhrin zice, "nicidecum!, îmi asum întreaga responsabilitate şi eu voi decide în privinţa lui Mihazes". Iancu bagă texte ultimative. Uhrin nu clipeşte. Uhrin are de partea sa cele 30 de puncte câştigate cu Politehnica în acest campionat. Marian Iancu are impetuozitatea ignoranţei, a omului care crede că le ştie pe toate şi nu mă voi mira dacă va da cu barda dictatorială în propriile interese. Astfel va deveni posibilă plecarea din fotbalul românesc a unui antrenor care a dat definiţie corectă demnităţii, astfel Timişoara poate fi condamnată din nou la exerciţiul umilinţei. Dinamo a câştigat şi este pe val. Timişoara a pierdut şi aşteaptă prilejul revanşei. S-a întâmplat un meci şi nimic mai mult. Nebunia începe doar atunci când trăirea euforică sau patima oarbă animă indivizi cu puterea de pricepere şubredă.