Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Punctul pe Ei
Mircea Rednic a devenit actorul ideal pentru comediile fotbalului. Interpretează rolul amnezicului cu o naturaleţe dezarmantă. În plus are şi meritul de a rima armonios cu ideile metastazice ale scenariştilor catastrofei. Nu este cazul să călătorim prea mult prin cariera antrenorului-impresar pentru a-i aprecia balansul ameţitor. Naveta sa între triajul giuleştenilor şi groapa dinamovistă ridică ştacheta absurdului la o cotă definitorie.
Mircea Rednic a devenit actorul ideal pentru comediile fotbalului. Interpretează rolul amnezicului cu o naturaleţe dezarmantă. În plus are şi meritul de a rima armonios cu ideile metastazice ale scenariştilor catastrofei. Nu este cazul să călătorim prea mult prin cariera antrenorului-impresar pentru a-i aprecia balansul ameţitor. Naveta sa între triajul giuleştenilor şi groapa dinamovistă ridică ştacheta absurdului la o cotă definitorie.
Punctul pe Ei
Mircea Rednic a devenit actorul ideal pentru comediile fotbalului. Interpretează rolul amnezicului cu o naturaleţe dezarmantă. În plus are şi meritul de a rima armonios cu ideile metastazice ale scenariştilor catastrofei. Nu este cazul să călătorim prea mult prin cariera antrenorului-impresar pentru a-i aprecia balansul ameţitor. Naveta sa între triajul giuleştenilor şi groapa dinamovistă ridică ştacheta absurdului la o cotă definitorie.
În toamna anului trecut, Mircea Rednic a fost rejectat de la Dinamo. Molozul ratării din cupele europene a acoperit statuia campionului, iar neliniştea vestiarului i-a pus sare pe coadă. Motivul demiterii pare consistent. S-a ajuns însă la această realitate, incontestabilă în sine, din cauza faptului că antrenorul aureolat de succes a încercat să-şi maximizeze profitul prin activităţi colaterale fişei postului.
Rednic n-a avut prea mult timp să-şi plângă de milă. A fost urgent recondiţionat de Rapid. "Credeţi-mă că nu mi-a fost deloc uşor. Dar cred cu tărie că am luat cea mai bună decizie. Rapidul are nevoie de bărbaţi puternici pentru a-şi atinge obiectivele." Astfel a glăsuit George Copos şi a semnat cu Rednic un contract pe patru ani. Un contract lung cât o şcoală primară. Am avut atâta încredere în declaraţiile patronului rapidist, încât în 10 octombrie 2007 scriam un articol intitulat: "Rednic, patru ani la Rapid". Dar câte luni are anul? Întrebarea pe care mi-o puneam atunci are acum răspuns. Hotărâtul domn Copos îşi planifică câte un revelion la fiecare 45 de zile.
Nu ne împiedicăm acum de amănunte. Perisabilitatea cuvântului de onoare mi se pare chiar normală într-un fotbal care clocoteşte de patimă nebună. Dar peste greşeala cu repetiţie nu putem trece cu vederea, deoarece ea are o definiţie de sens greu. Copos
şi-a tăiat unghiile după ce se mai arsese o dată şi a încercat din nou fiertura. Acum nu este un om fericit. Trebuie să reia tratamentul. Dar nici dinamoviştii nu par să fie deranjaţi de cicatricele relaţiilor neprotejate. Apelează din nou la Rednic pentru a face ordine într-un vestiar răvăşit de amatorism. Mi se pare dezarmantă seninătatea unei astfel de decizii. Iar motivaţia ei este pur şi simplu tulburătoare. Rednic a plecat supărat pe anumiţi jucători dinamovişti. Aceiaşi jucători i-au cam supărat pe iluştrii lor conducători. Ei, rebelii din vestiar, trebuie pedepsiţi. Dar cum biciul nu stă bine în mâna şefului de prim rang, aducem un vătaf cu poftă de răzbunare. E-n regulă. Dinamo va avea un vătaf. Dar când va avea şi un antrenor?
Mircea Rednic a devenit actorul ideal pentru comediile fotbalului. Interpretează rolul amnezicului cu o naturaleţe dezarmantă. În plus are şi meritul de a rima armonios cu ideile metastazice ale scenariştilor catastrofei. Nu este cazul să călătorim prea mult prin cariera antrenorului-impresar pentru a-i aprecia balansul ameţitor. Naveta sa între triajul giuleştenilor şi groapa dinamovistă ridică ştacheta absurdului la o cotă definitorie.
În toamna anului trecut, Mircea Rednic a fost rejectat de la Dinamo. Molozul ratării din cupele europene a acoperit statuia campionului, iar neliniştea vestiarului i-a pus sare pe coadă. Motivul demiterii pare consistent. S-a ajuns însă la această realitate, incontestabilă în sine, din cauza faptului că antrenorul aureolat de succes a încercat să-şi maximizeze profitul prin activităţi colaterale fişei postului.
Rednic n-a avut prea mult timp să-şi plângă de milă. A fost urgent recondiţionat de Rapid. "Credeţi-mă că nu mi-a fost deloc uşor. Dar cred cu tărie că am luat cea mai bună decizie. Rapidul are nevoie de bărbaţi puternici pentru a-şi atinge obiectivele." Astfel a glăsuit George Copos şi a semnat cu Rednic un contract pe patru ani. Un contract lung cât o şcoală primară. Am avut atâta încredere în declaraţiile patronului rapidist, încât în 10 octombrie 2007 scriam un articol intitulat: "Rednic, patru ani la Rapid". Dar câte luni are anul? Întrebarea pe care mi-o puneam atunci are acum răspuns. Hotărâtul domn Copos îşi planifică câte un revelion la fiecare 45 de zile.
Nu ne împiedicăm acum de amănunte. Perisabilitatea cuvântului de onoare mi se pare chiar normală într-un fotbal care clocoteşte de patimă nebună. Dar peste greşeala cu repetiţie nu putem trece cu vederea, deoarece ea are o definiţie de sens greu. Copos
şi-a tăiat unghiile după ce se mai arsese o dată şi a încercat din nou fiertura. Acum nu este un om fericit. Trebuie să reia tratamentul. Dar nici dinamoviştii nu par să fie deranjaţi de cicatricele relaţiilor neprotejate. Apelează din nou la Rednic pentru a face ordine într-un vestiar răvăşit de amatorism. Mi se pare dezarmantă seninătatea unei astfel de decizii. Iar motivaţia ei este pur şi simplu tulburătoare. Rednic a plecat supărat pe anumiţi jucători dinamovişti. Aceiaşi jucători i-au cam supărat pe iluştrii lor conducători. Ei, rebelii din vestiar, trebuie pedepsiţi. Dar cum biciul nu stă bine în mâna şefului de prim rang, aducem un vătaf cu poftă de răzbunare. E-n regulă. Dinamo va avea un vătaf. Dar când va avea şi un antrenor?
Citește pe Antena3.ro
