Discipolii lui Marx

"Există o singură modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe şi iar taxe" - Karl Marx

Impozitele pentru mai multe case şi maşini puternice vor fi menţinute la un nivel ridicat şi în 2011, titrează agenţiile de ştiri. Întrebarea este însă ce-i aceea o maşină puternică? Un Aro 244 de 3.200 centimetri cubi, care are o putere a motorului de 90 cai putere? Sau un Porsche Cayenne care cu aceeaşi cilindree dezvoltă o putere de trei ori mai mare? Cel de-al doilea e într-adevăr un automobil puternic, dar pentru care se plăteşte un impozit similar cu cel pentru un Aro 244, cu care se cară varză şi cartofi.

Iar aberaţia taxării continuă, fiindcă cine merge cu Aro, Hyundai ori Kia, plăteşte un impozit mai mare decât o persoană care deţine o vilă de 300.000 de euro. Adică în cazul unei maşini, care reprezintă o zecime din valoarea unei case, scoţi din buzunar mai mulţi bani decât pentru un imobil cu etaj!

Dar mai mult decât atât, auto­ri­tă­ţile locale au trimis în plic oamenilor la sfârşitul anului trecut ce impozite au de plătit pentru casă şi maşină în 2010. Şi contribuabilii au constatat că au mai mult de dat decât în 2009. De ce? Pentru că în loc să scadă cheltuie­lile cu personalul supradimensio­nat, primăriilor li s-a permis să majoreze taxele locale cu până la 20%.

În fine, taxele s-au mărit, contribuabilii le-au plătit până în martie pentru a beneficia de bonificaţie, dar în iunie Guvernul a văzut că tot nu-i ajung banii şi precum milogii de la semafor, a întins din nou mâna către cei pe care îi consideră bogaţi. Deşi oamenii şi-au redus deja diverse costuri ca să poată compensa majorarea de taxe. Fără a-şi putea închipui că va fi necesar să-şi micşoreze iarăşi cheltuielile pentru că statul-cerşetor va avea tupeul să umble încă o dată cu cerutul în acelaşi exerciţiu fiscal. Mergând pe această linie, Executivul va constata probabil în septembrie că a fituit iarăşi banii şi, fără să mo­difice nimic în modul de a administra, va veni din nou să facă chetă de la cei care n-au putut scăpa de casă sau de maşină pentru a nu mai fi taxaţi.

Este evident că asistăm la o schimbare a regulilor jocului, fix în timpul jocului, dar statul s-a pus la adăpost invocând articolul 53 din Constituţie, care stipulează că "exerciţiul unor drepturi sau al unor li­bertăţi poate fi restrâns (...) pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei pu­blice (...)". Cu alte cuvinte, deşi România nu se află pe picior de răz­boi, e ca şi cum ar fi, fiindcă atât poate concepe mintea cazonă a celor care administrează finanţele ţării. Chiar dacă în Constituţie mai există şi articolul 56, în care se spune că "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale". Iar un exemplu de justă impunere e acela când există o corelaţie între vechimea casei sau a maşinii şi suma plătită, aşa cum se vede în asigurări. Pentru că în măsura în care se ta­xea­ză averea, aceasta-i mai redusă dacă bunul e mai depreciat şi deci şi im­po­zitul pe proprietate (care, atenţie!, nu-i taxă de poluare) ar trebui să fie mai mic. Dar se pare că guvernanţilor nu de principii fiscale le pasă, ci procedează cum le sugerează şeful FMI, socialistul francez Dominique Strauss-Kahn, care-i îndeamnă "hai­duceşte" să mărească mai ales im­po­zitele pentru bogaţi...

Din câte se vede, pentru român nu rămân decât două variante. Ori se resemnează să nu mai fie deştept, să câştige cât mai puţin ca să nu aibă probleme, ori emigrează acolo unde casele şi maşinile nu sunt interzise, practic, prin fiscalitate. Dacă nu poate pleca, stă la bloc, fără job, şi aşteaptă ajutor de la stat pentru plata facturii de întreţinere - n-au decât să achite la zi deştepţii care stau la casă.

Şi încă un "amănunt" care vi­zea­ză Fiscul de pe toate meridianele glo­bu­lui. Veniturile din care se clădeşte averea au mai fost o dată taxate. Ba chiar de două ori dacă socotim că s-au impozitat şi profitul, şi di­vi­den­de­l­e unei companii al cărei pa­tron a de­­c­is să achiziţioneze o casă sau o ma­­şină. Şi trecând peste faptul că e tri­plă im­punere, dacă "practica" tot fa­ce să se impoziteze maşinile cu care se de­plasează oamenii, de ce să nu se ta­xeze şi maşinile de spălat, că tot bu­­­nuri de folosinţă îndelungată sunt?!