Distractii la serviciu

Toaleta barbatilor era despartita de a femeilor de un zid, dar zidul nu urca pana in tavan. Cand se gasea cineva dincolo, stiai.
Unii erau magari si povesteau ce zgomote faceau ei la toaleta sau despre ce vorbeau cu glas tare colegii din celelalte cabine. Povestile semanau intre ele. Cand relatarea ajungea la "scena cea mare", se pornea rasul. Un birou plin cu barbati, care se tavaleau pe jos de ras, cand unul din ei imita fuga rusinata a fetelor si a doamnelor din toaleta, era un spectacol pe care-l tineai minte.

"Ba, tu de ce nu razi?", il intrebau unul si altul pe Vasile B. Iar ca intrebarea sa fie si mai motivata, veneau cu precizari. "Vrei sa stii cum a tipat madama pe care o placi tu cand, vorba aia, si eu, ca omul… Stii cum a tulit-o si a strigat golanilor, lua-v-ar dracu’ de golani?!" Vasile B. nu voia, insa dadea din cap ca si cum toata treaba ii era cunoscuta si de aceea nu-i venea sa rada.

Nu toti barbatii sunt marlani, dar cei mai multi se poarta ca marlanii, daca nu trebuie sa plateasca pentru asta sau daca n-o sa se afle niciodata cat de infecti au putut sa fie. Cateodata, pana si cel mai bine educati barbati uita cat de bine educati sunt. Mai interesante insa decat discutiile despre "scena cea mare" erau discutiile despre istoria toaletelor Institutului. De ce fusesera proiectate astfel? Si, mai ales, de ce nu se hotara nimeni sa inalte zidurile? Nu cumva si femeile, care erau de doua ori mai multe ca barbatii, tolerau situatia, pentru ca o gaseau distractiva?

Dinulescu era abject, dar nu si prost. Dinulescu era de parere ca in toate cladirile cu mult personal, cladite dupa venirea rusilor, toaletele se construiau asa, ca sa nu se duca oamenii la veceu si sa puna la cale ceva contra regimului. Intr-o zi, Dinulescu a spus ceva la care n-a ras nimeni. "Ma, am citit in memoriile unuia exilat politic in Sicilia ca in primele luni de casatorie tinerii erau obligati sa mearga de mana la privata. Ca se faceau pentru noii insuratei niste privati cu doua gauri, ca sa stie tot satul ca-i legau si altele, nu numai dragostea. Ii lega averea, dar si rusinea. Nu mai puteai sa spui niciodata ca esti un om curat, deoarece toti te stiau cu sufletul murdarit. Va spun eu ca rusii, cand ne-au pus sa construim cladirea asta, ne-ar fi facut o toaleta comuna pentru barbati si femei. Ce-am reusit sa obtinem de la ei, ca sa nu fim umiliti pe vecie, a fost zidul asta mai scurt"

"Ma, Dinulescule - l-a intrebat intr-o pauza de fumat Vasile B. - , tu s-ar putea sa ai dreptate. Dar de ce, dupa ce-au plecat rusii, n-am ridicat noi zidul pana sus, ca se putea. Ca sa fim si noi ca toata lumea civilizata?"

Asa era Dinulescu, Dumnezeu sa-l ierte, fiindca a cazut beat intr-o privata, la ai lui la tara, si a murit inecat in rahat. Dupa ce spunea ceva destept, venea imediat cu o mizerie, de parca stia cum o sa moara. "Ei, daca stii cum sa le iei, au si obiceiurile astea de stepa niste parti bune. Mai rade poporul, ca poti sa te tampesti tot proiectand blocuri cu patru etaje, care seamana intre ele. Ca toaletele noastre."