Doamna Ionescu şi microbii

Dac-am şti cîţi microbi stau la pîndă, gata să ne facă felul, n-am mai fi atît de indiferenţi. Doamnei Ionescu, microbii nu-i sînt indiferenţi. De cînd luptă cu ei, ţinînd casa curată lună, a omorît milioane.

Dac-am şti cîţi microbi stau la pîndă, gata să ne facă felul, n-am mai fi atît de indiferenţi. Doamnei Ionescu, microbii nu-i sînt indiferenţi. De cînd luptă cu ei, ţinînd casa curată lună, a omorît milioane. Dar ce zic eu milioane, miliarde ori poate catralioane. Totuşi, vreo douăzeci şi şapte, dacă nu cumva chiar douăzeci şi nouă trăiesc şi abia aşteaptă ca doamna Ionescu să nu facă o zi curăţenie în apartament şi în faţa uşii, ca să nenorocească toată familia.

Cînd doamna Ionescu anunţă "Curăţenie!", domnul Ionescu se încuie în baie, copiii se urcă pe şifonier, unde n-ajung microbii nici cînd sînt stîrniţi cu aspiratorul, iar bunicul îşi pune capăt zilelor. Mă rog, că nu reuşeşte, fiindcă nu nimereşte fereastra, e o altă poveste. Important e că încearcă, săracul, că vrea s-o sfîrşească lat pe asfalt, nu mîncat de viu de microbi.

Curăţenia e doar de întreţinere. Nu durează mult, între patru şi şase ore. Bineînţeles că doamna Ionescu face o dată la cîteva zile şi curăţenie generală, înnebunind ultimii microbi. Aceştia poate ar dispărea din viaţa familiei Ionescu de bunăvoie, dacă ar fi lăsaţi măcar o zi să-şi tragă sufletul şi să ia o decizie. Poate că s-ar muta la vecini, unde au condiţii. Dar vă întreb, stimaţi cititori: să fiţi dumneavoastră microbi şi să vă fugărească tot timpul o femeie pasionată de curăţenie prin toată casa, nu v-aţi enerva? Nu aţi sări la bătaie? Microbii, cum se ştie, sînt de două feluri: criminali şi din cei obişnuiţi, de pe lîngă casa omului. Însă şi cei mai înţelegători microbi tot te căptuşesc cu o gripă, dacă te pui la ambiţie cu ei. Datorită ambiţiei doamnei Ionescu, ultimii microbi nu mai atacă individual, ci în bandă şi, exceptînd-o pe dînsa, care face duş din oră-n oră, toţi membrii familiei au gripă. Cînd, bineînţeles, n-au şi tuse măgărească ori altceva mai grav. Bunicul, care ştie că omul e compus din ţevi şi ţevişoare prin care curg lichide, e primul care o dovedeşte. Tot timpul curge ceva din bunicul, de peste tot, iar dacă stai la una din găurile de ieşire, e imposibil să nu vezi trei, patru microbi rînjind satisfăcuţi. De aceea, doamna Ionescu nu numai că ţine tot timpul aspiratorul în funcţiune, aşa cum unii ţin televizorul, dar are şi în cameră tot felul de substanţe care microbilor nu le plac.

Nişte savanţi de la o universitate din California au numărat microbii din apartamente şi le-a ieşit o medie de 17.586.318.220.000.114 microbi de persoană. În California însă, apa şi săpunul sînt cum ar fi la noi micii şi berea. E logic ca numărul microbilor de origine română să fie ceva mai mare. Partea proastă, cînd lupţi cu microbii şi în general cu jivinele microscopice, e că scapi de unii şi vin alţii puşi pe harţă, din cauza altor doamne iubitoare de curăţenie. Are şi administratorul blocului dreptate cînd, surmenat de bîzîitul aspiratorului, îi spune doamnei Ionescu: "Mai lasă-ne, madam, în microbii noştri, că-s şi ei fiinţele lui Dumnezeu. S-or fi săturat de atîta hărţuială. Pe mine de ce nu mă deranjează? Fiindcă am suflet bun".