Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din fostul contingent comunist, doar Slovenia, Slovacia şi, recent, Estonia au depăşit cea mai securizată graniţă de sistem din Europa. Au primit ştampila pentru zona euro. Nu întâmplător sunt, toate trei, ţări mici. Foarte mici. Populaţiile lor, laolaltă, nu însumează nici cât jumătate din populaţia României.
Aşa că nu au pus în joc mari probleme de adaptare la un regim de înaltă competitivitate. Marile probleme le ridică ţările cu populaţie numeroasă. Cele care, deşi intrate în Uniunea Europeană, nu au adoptat încă moneda euro. Polonia, unica ţară europeană care n-a avut recesiune, accelerează pregătirile, dar... nu face publică data aderării la euro. Iar România, ţara cu piaţa cea mai mare din regiune, după cea a Poloniei, a anunţat vineri că va forţa în 2015 adoptarea monedei unice. Pe de altă parte, Cehia, cu economia ei competitivă, nu se grăbeşte, deşi ar fi primită cu braţele deschise.
Euro în 2015. Societatea românească are nevoie ca de aer de acest reper. De o cursă, aşadar, o cursă dură, cu obiective concrete şi cu termene precise, în care să alerge contra-cronometru. Altfel, cu doi ani electorali în faţă, 2012 şi 2014, fără un reper care să ne trezească, ne-am fi adâncit de tot în hipnoza populistă atât de exersată de clasa politică. Acum, vrând-nevrând, politicienii se vor vedea obligaţi să abandoneze promisiunile fără acoperire şi să se bată în programe economice.
Economia era considerată, în campaniile precedente, un teritoriu arid. Oratorii angajaţi în lupte politice o ocoleau. De teamă să nu devină plictisitori. Sau, şi mai rău, să nu-şi deconspire incompetenţa în materie. Nici electoratul n-a fost obişnuit să fie chemat să arbitreze dispute economice. În general, societatea noastră a avut rareori ocazia să dezbată mari teme economice.
Actorii viitoarelor alegeri, cele din 2012 şi din 2014, vor fi acum nevoiţi să aducă dovezi că pot să câştige, în timpul mandatului, bătălia pentru euro. Mai mult, vor trebui să probeze că ştiu cum să-şi atragă de partea lor producătorii şi consumatorii. Şi că sunt decişi să rezolve lucruri complicate şi complexe prin parteneriate economice: un nou tip de alianţă între guvern, sindicate, patronate, manageri şi salariaţi, bazată pe transparenţă, pe libera circulaţie a informaţiilor şi pe voinţa de a schimba lucrurile în economie.
Iată miza. Mulţi politicieni s-au şi grăbit s-o combată, s-o înlăture din calea lor. Motivând că România nu-i pregătită să treacă la euro în 2015. Dar când a fost societatea românească pregătită pentru actele fundamentale pe care le-a înfăptuit în istorie? A fost cumva pregătită pentru Unirea din 1859 sau pentru marile reforme structurale dintre anii 1867 şi 1914 ? Sau au fost ostaşii români pregătiţi pentru victoria istorică de la Mărăşeşti, unde printre altele au fost luaţi şi prin surprindere? Şi apoi, potrivit opiniilor celor care s-au grăbit să vină la televizor şi să-i spună naţiunii că nici de această dată nu-i pregătită să înfăptuiască un act istoric, pentru ce e pregătită România, pentru nesfârşite şiruri de vorbe goale pe marginea unor teme generale, fără cheie şi fără termene precise? Numai un program economic inteligent, realist, corelat cu un program politic bun, ar putea fi acum soluţia optimă.
Somnul populist rămâne însă marele pericol. Căci promisiunile politice privind o egală împărţire a pâinii sociale vor continua să încânte o parte a electoratului. Desigur, o parte a acelei jumătăţi din electorat care "s-a specializat" să vină la vot. Pentru că jumătatea cealaltă nu mai e interesată de viaţa politică a ţării. Dar nici nu înţelege, din nefericire, că numai un vot masiv pentru o politică de însănătoşire a economiei ar deschide calea către bunăstare. Şi că protecţia socială excesivă, fără salarii competitive şi fără stimularea muncii performante, nu ne poate scăpa de sărăcie. Mai ales atât timp cât milioane de oameni, sfidând şi sistemul de impozite, şi doctrinele, şi legile, îşi ajustează veniturile din "cazanul comun".
Citește pe Antena3.ro
Un program de stimulare a performanţei în economie, cel din 2000, a fost o reuşită: aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Un al doilea program, aderarea la euro în 2015, ne-ar putea scoate din zona lanternei roşii. Dacă vom lua în sfârşit taurul de coarne şi ne vom decide să facem ceva concret pentru valorificarea potenţialului economic situat cu mult peste ce a arătat ţara noastră până acum. Va fi însă nevoie să fie ţinute sub control balanţele macroeconomice. Şi, mai ales, să fie asigurată, în ritm rapid, restructurarea economică. Pentru că nu-i de ajuns un potenţial promiţător. Important, mai cu seamă, este să fie direcţionată economia pe o traiectorie ascendentă.
Drumul spre euro numai astfel ne va fi deschis. Şi chiar dacă nici o normă nu prevede un calendar strict pentru adoptarea euro – alegerea momentului fiind lăsată la latitudinea fiecărei ţări în consultare cu Comisia Europeană şi cu Banca Centrală Europeană –, nimic nu se va putea întâmpla înainte de a pune economia în deplin acord cu toate cele cinci criterii de convergenţă nominală şi cu nenumăratele criterii de convergenţă reală.
