Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele – Dona Juana – nu numai că sună ca dracu’, dar nici nu face spontan relaţie cu clasicul Don Juan. Ca şi cuvântul derbedeu, pentru care nu există un corespondent la dame, deşi femeile derbedeu ţin ecranele televiziunilor din zori în noapte, iar pe unele canale şi toată noaptea.
O mulţime de atribute publice au doar un înţeles la masculin. În destule situaţii, masculinitatea în absolut e, de fapt, victoria în absolut a feminismului. Cum ar fi bunăoară situaţia cărţilor despre sex şi despre sexualitatea feminină. Sunt toate scrise şi ilustrate de bărbaţi! Rarisime sunt confesiunile femeilor despre condiţia lor sexuală, dar şi acestea se resimt masiv de punctul de vedere masculin.
Un efect sesizabil al libertăţii de expresie, în literatura română, e înmulţirea romanelor despre trăirile sexuale ale femeii. Două-trei au fost scrise acid de nişte doamne mai emancipate, dar restul sunt imaginate şi scrise de bărbaţi, amorsând un întreg delir amoros în seama psihologiei vaginului. Un astfel de roman-mărturisire a unei nimfomane, construit dezinvolt, plin de aforisme ce se reţin şi cu o structură interesând direct istoria Europei şi a României, precum şi noua aşezare a societăţii româneşti de azi, publică, la Polirom, Eugen Şerbănescu. Cartea se cheamă: "După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng" şi e povestea, densă de divagaţii intelectuale, în seama forţei dominatoare a sexului feminin.
Un citat din cugetarea unei profesioniste a manipulării sexuale – actriţa Sharon Stone – e foarte explicit în acest sens: "Dacă ai un vagin şi un punct de vedere, asta este o combinaţie mortală". Dublul pasionant al lecturii romanului lui Şerbănescu e asigurat de eseul său istoric şi politic din subsol, întins pe toată durata spovedaniei-fluviu a doamnei. Eugen Şerbănescu vine cu o inovaţie, mai mult decât temerară, supunându-l pe cititor la un tip de legături cauzale între sex şi politică încă timid frecventate de romanul românesc.
Am ajuns aici la subiectul propriu-zis al cărţii, un subiect care trebuie adjudecat de fiecare cititor în felul său, în funcţie de dotarea sa culturală şi morală. "... eu nu profit de bărbaţi – conchide spre sfârşitul cinicei sale dezvăluiri Nimfomana – ci de natura umană". Între această propoziţie-cheie de final şi o frază de început, avem ideea de boltă a romanului; "... mai bine mă culc cu un bărbat – zice mult experimentata mondenă – decât să citesc o pagină de istorie. Pe un bărbat îl poţi da mereu înapoi, pe când istoria, n-ai ce să-i faci, n-ai cum s-o mai dai înapoi".
Eugen Şerbănescu publică prin urmare un foarte incitant roman de tipul "numai pentru bărbaţi" pornind de la un absolut statistic: indiferent de rolul pe care crede că-l stăpâneşte în cuplu, bărbatul va fi întotdeauna cel manipulat. Interesant de ştiut ar fi cum apreciază elita damelor de consumaţie prestaţia colegei lor din carte. Altfel spus, capacitatea bărbatului-scriitor de a gândi şi povesti femeieşte.
Citește pe Antena3.ro
