În zilele care au premers Marea Sărbătoare din 1 Decembrie s-au petrecut câteva întâmplări despre nu s-a discutat prea mult și asupra cărora ar trebui, cred, să revenim. Câtuși de puțin întâmplător, multe dintre acestea fiind legate de ceea ce cu un termen consacrat numim "lumea justiției’’.
Primul, în ordine cronologică, ar fi decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care judecătoarele Gabriela Bârsan și Iuliana Pușoiu au fost achitate într-un dosar în care fuseseră acuzate de DNA de comiterea mai multor infracțiuni printre care și luare de mită. Desigur, decizia poate fi contestată, dar semnificația sa rămâne, în sensul că acesta este încă o piesă din setul tot mai mare al dosarelor instrumentate de DNA infirmate aici, în România, cele mult mai multe fiind, însă, desființate la CEDO, iar uriașele despăgubiri sunt plătite de la bugetul statului.
Situație în care nu avem cum să trecem cu vederea bizarul raport între numărul ordinelor și medaliilor cu care este gratulată Laura Covesi, șefa DNA și numărul dosarelor defectuos instrumentate-la comandă sau din cauza nepriceperii?!- de către subordonații domniei sale. Cum spuneam, decizia ÎCCJ în cazul judecătoarelor Gabriela Bârsan și Iuliana Pușoiunu este definitivă și irevocabilă, dar, așa cum pe bună dreptate s-a remarcat la emisiunea difuzată pe canalul Antena 3 (dacă nu mă înșel singurul post care a acordat atenția cuvenită cazului), o asemenea împrejurare este de natură să readucă în actualitate nevoia unei reglementări prin lege a răspunderii materiale a magistraților.
A sărit ca arsă (încă) ministra de justiție,Raluca Prună-afina de idei a Monicăi Macovei și cea care a decretat că ,,discuția despre drepturile omului este un lux teoretic inutil’’- carea tunat și a fulgerat cum că o asemenea lege reprezintă ,,un atac absolut, direct și nemeritat la independența justiției’’.
Dacă nu chiar o ,,presiune la adresa acestei categorii profesionale’’.Pe cale de consecință, dacă ar fi să ne luăm după alegațiile doamnei tehnocrat a la varză de Bruxelles, atunci și mal praxis-ul în medicină ar fi tot o formă de ,,presiune la adresa acestei categorii profesionale’’!…
După care, pentru a nu fi bănuită de partizanat, Raluca Prună a mai debitat o enormitate, susținând că nu s-a mai organizat concurs pentru funcția de procuror șef al DNA pentru că domnia sa nu crede că ,,se înscria foarte multă lume și cei care s-ar fi înscris știau că sunt figuranți,doamna Kovesi era singurul câștigător posibil’’. Curat algoritm de tip ,,na-ți-o frântă, că ți-am dres-o’’!
Tot printr-o simplă coincidență, o altă știre a zilei pe care ne-a adus-o jurnalista Anamaria Roman, tot de la canalul Antena 3, face vorbire la propunerea unui membru al CSM care dorește ca această entitate să ceară instanțelor să sancționeze, în regim de urgență, orice declarație publică despre care un magistrat consideră că nu îi convine. Nu este, poate, lipsit de interes să mai adăugăm că, potrivit aceleiași informații transmise de către colega noastră, autorul acestei mai mult decât abuzive propuneri este procurorul Codruț Olaru, cel care reprezintă Parchetului de pe lângă ÎCCJ în Consiliul Superior al Magistraturii.
Mai este, în acest caz, nevoie de încă o demonstrație din care să reiasă că prin ,,independența justiției’’o anumită parte a magistraților înțeleg dreptul lor de a da sentințe părtinitoare sau incorecte? Așa după cum prin ,,presiuni la adresa acestei categorii profesionale’’(Raluca Prună dixit!) aceleași grupuri de interese taxează intervențiile curajoase și bine documentate ale presei prin care sunt denunțate revoltătoare abuzuri și samavolnicii săvârșite de unii procurori și judecători.
Acestea ar fi doar câteva motive pentru care consider că este necesarca aceste două teme trebuie neapărat să fie nominalizate în capitolele privind justiția din programele de guvernare ofertate de către partidele înscrise în campania electorală pentru alegerile din 11 decembrie. Mă refer, în principal, la:1) Adoptarea Legii răspunderii magistrațilorși 2)Scoaterea procurorilor din corpul magistraților, acolo unde i-a vârât cu anasâna colega lor de branșă Monica Macovei, oferindu-le și pârghiile de comandă pentru a impune unor judecători verdicte prestabilite.
Două lucruri aș mai avea de adăugat. Mai întâi observația că ideea necesității inițierii și adoptării unei Legi privind răspunderea materială a magistraților a fost preluată și vehiculată recent, într-un context marcat electoral, de către președinta PNL, Alina Gorghiu. Cu toate acestea, având suficiente dezamăgiri atât de pe urma prestației domniei sale cât și din cauza inconsecvențelor partidului pe care îl cârmuiește(așa cum îl cârmuiește!) nuprea văd motive serioase să o și credem.
Pe de altă parte, după cum ne amintim, în perioada în care Robert Cazanciuc a deținut portofoliul justiției în guvernul Victor Ponta, domnia sa, procuror el însuși fiind, a făgăduit solemn colegilor săi că nu îi va scoate din magistratură. Și, după cum iarăși se cunoaște, s-a și ținut de cuvânt!
De data asta, aș vrea să cred că Robert Cazanciuc, nominalizat pe lista candidaților PSD pentru Senatul României, despre care unele surse consideră ca va redeveni ministru de justiție în cazul în care acest partid va accede la guvernare, a avut răgazul și a dobândit determinarea să privească realitatea din lumea magistraturii cu mai multă obiectivitate. Convingându-se, astfel, că înscrierea acestor două subiecte între prioritățile programului de guvernare va marca un pas înainte într-un atât de necesar proces de efectivă reformare a justiției.
În concluzie,Legea răspunderii magistraților și scoaterea procurorilor din corpul magistraților sunt cele două ,,castane fierbinți’’ pentru aspiranții la votul din 11 decembrie.