Două centre de putere

Ne-am întors de unde am plecat. La blestemul competiţiei dintre două centre de putere. Şi, indiferent de înţelegerile conjuncturale care pot surveni în plan politic, autorităţile respective, Parlamentul prin Guvern şi Preşedinţie, se află în competiţie. Şi deseori într-o luptă acerbă pentru supremaţie. Cetăţeanul nu are decât de pierdut. Iată o temă pentru noua Constituţie.

Traian Băsescu, demis politic de către cetăţenii României, s-a întors totuşi la Cotroceni printr-o seamă de artificii şi cu sprijinul unor tovarăşi europeni din partidul popularilor. Nu întâmplător i se spune şi guvernator. După ieşirea sa spectaculoasă din garaj şi mai ales după alegerile din decembrie anul trecut, România este divizată din nou între două centre de putere. Care, în ciuda infamului pact de coabitare semnat de Băsescu şi Ponta, se sfâşie între ele. Iar conflictul este abia la început. Faţă de ceea ce va urma, ce se întâmplă acum pare a fi doar o repetiţie.

Avem cel mai recent şi cel mai elocvent exemplu de anormalitate generată de confruntarea dintre cele două centre de putere. A existat, şi pe bună dreptate, o dispută de natură politică transferată într-o dispută constituţională. Cine dintre cei doi, preşedintele sau primul-ministru, este îndreptăţit să negocieze cu Uniunea Europeană importantele chestiuni de natura economică şi financiară? Logic şi constituţional, acesta este un atribut al premierului. Pentru că Guvernul, iar nu Preşedinţia, reprezintă puterea executivă – instituţia prezidenţială fiind doar parte a acestei puteri – şi, în mod cert, administraţia centrală, reprezentantă de premier, este cea care răspunde de mersul economiei şi finanţelor ţării. Preşedintele pur şi simplu nu are la îndemână aparatul necesar pentru a aduce la îndeplinire înţelegerile negociate. Şi cum să negociezi dacă nu ştii în ce măsură te poţi sau nu achita de obligaţii? Dar în disputa a intervenit Curtea Constituţională care, în loc să interpreteze norme, a creat norme.

Aşa se face că Traian Băsescu a reprezentat România la ultimele negocieri şi, după cum se ştie, s-a întors de acolo înfrânt. România pierde 9 miliarde de euro, suportând o pătrime din întreaga scădere a investiţiilor UE. Cât despre condiţiile în care banii pot fi cheltuiti, ele sunt mai rele decat oricând. Fiecare cetăţean, nou-născut sau octogenar, pierde 400 de euro. Adică 17 milioane de lei vechi. Băsescu a pierdut pentru că nici nu a negociat. Şi nu a negociat fiindcă trebuia să le fie recunoscător popularilor europeni care l-au reinstalat în postul de la Cotroceni.

Asemenea situaţii se pot perpetua. Doar o nouă Constituţie rezolvă lucrurile. În mod radical ori în mod parţial.

Radical, dacă vom porni de la premiza că trebuie să existe un singur centru de legitimitate şi de putere, Parlamentul, ales în mod direct, care, la rândul său, legitimează Guvernul. Ori parţial, dacă se va admite în noua Lege fundamentală că şi preşedintele trebuie ales prin vot direct, iar nu de către Parlament.
Sursa: CorectNews