Două sute şaptezeci de articole despre cafea

În tinereţe, doamna Ionescu credea în Dumnezeu şi în ginecologi. De când s-a abonat la trei reviste care publică articole despre alimentaţia ecologică, doamna Ionescu crede în continuare în Dumnezeu, dar şi în articolele cu sfaturi practice pentru persoanele în etate şi pentru bolnavii de inimă.

Dumnezeu are definitiv un loc sigur în mintea şi în inima doamnei Ionescu, însă abonamentele le schimbă, uneori de la an la an.

Doamna Ionescu are obiceiul să decupeze toate articolele care o conving despre una şi despre alta, cum ar fi bunăoară cele despre coada rândunicii, ciocul cucului, moţul curcanului şi mustaţa ursului, dar şi despre rolul pe care îl joacă în viaţa cardiacilor, cafeaua. De fapt, şi în moartea cardiacilor fiindcă vreo sută şi treizeci de articole dovedesc ştiinţific că o cafea, două, cu puţin zahăr, fac bine organismului, iar alte o sută şi patruzeci că fac rău.

Dacă ar fi să se ia după cele o sută treizeci de articole, doamna Ionescu ar mai trebui s-o ducă până la optzeci de ani, în vreme ce din cele o sută patruzeci de articole care probează, tot ştiinţific, efectele nocive ale cafelei reiese că ar fi fost să fie îngropată de zece ani.

Lucrurile sunt niţel mai neclare în cazul vârstnicilor care obişnuiesc trei, patru cafele zilnic şi absolut confuze când se referă la persoanele care beau cinci cafele. Doamna Ionescu e un caz special, care nu apare în nici unul din cele două sute şaptezeci de articole argumentate cu cercetările de ultimă oră ale unor savanţi din California.

Ea bea de dimineaţă, de când se trezeşte, şi până se culcă şase cafeluţe. În câteva articole se vorbeşte destul de vag despre "un număr mai mare de patru cafele", dar despre cafeluţe nu scrie nimic, nicăieri.

Spre deosebire de adevăraţii băutori de cafea, care-şi aprind automat şi o ţigară, doamna Ionescu fumează la fiecare cafeluţă o ţigăruşă. Diferenţa o vede orice om, nu însă şi autorii articolelor despre atât de studiata ştiinţific relaţie dintre cafea, tutun şi infarct. Un articol dintr-o revistă cu coperţi lucioase şi prezervative cadou, la care doamna Ionescu s-a abonat la recomandarea unei prietene cu trei preinfarcte reuşite, a pus-o pe gânduri. Nu pentru că ar fi stricat echilibrul relativ dintre articolele pro şi contra cafelei, ci dintr-un motiv oarecum colateral.

Trebuie spus că în ultimul timp, doamna Ionescu, pe lângă Dumnezeu şi revistele cu sfaturi medicale, a început să creadă şi în savanţii din California.

Or, ultimul articol cita părerile unui savant bulgar. Nişte păreri alarmante, în sensul că se referea clar şi la cafeluţe. "Cercetările noastre - spunea savantul medic nutriţionist din Plovdiv, dar cunoscut pentru opiniile sale radicale şi la Ruse - ne duc la concluzia că la mai mult de două cafele sau cafeluţe, cum le mai zic unii, băute regulat, ani de-a rândul, infarctul aşteaptă la uşă."

Articolul a impresionat-o atât de puternic pe doamna Ionescu, încât noaptea a avut palpitaţii, dimineaţa tensiune oscilantă, iar seara a decis să bea zilnic numai o cafeluţă. Zis şi făcut. Dar după trei zile a auzit un cioc-cioc discret la uşă. Era infarctul.

O dovadă mai bună a faptului că nu bulgarii şi californienii dăunează grav sănătăţii, ci revistele proaste nici nu se putea. Iar revistele bune nu numai că sunt din ce în ce mai puţine, dar nici nu publică aiureli.