În aceste ore, când România trăiește uriașa durere pricinuită de moartea Regelui Mihai, la Iași, pe un pat de spital, un tânăr polițist a ieșit dintr-o foarte grea operație, iar medicii sunt foarte rezervați în ceea ce privește șansele sale de supraviețuire. Este agentul șef adjunct Dan Ciprian Șfichi de la Serviciul de Acțiuni Speciale Suceava și fost adus în această stare după ce, la o descindere la locuința uneia dintre căpeteniile unei rețele de traficanți de droguri, acesta l-a lovit în cap cu o sabie. Bestia se numește Alexandru Huțuleac, locuiește în Rădăuți și este unul dintre cei mai temuți interlopi ai zonei. În vara anului trecut, acest Huțuleac a fost reținut, împreună cu alți indivizi de teapa sa, pentru trafic de etnobotanice, produse pe care le-au distribuit unui număr de peste 300 de tineri din Suceava. Operațiune de pe urma căreia Alexandru Huțuleac și rețeaua sa au câștigat peste trei milioane de lei, pe care i-au depus în conturi din insulele Marshall, Belize și, ca să le fie mai aproape la nevoie, în Ungaria vecină.
Citind toate acestea orice om de bună credință se va întreba de ce, după săvârșirea unor atât de grave infracțiuni, Alexandru Huțuleac se afla,la data percheziției, bine mersi, la el acasă și nu a fost judecat, condamnat și trimis în arest? Răspund: pentru că așa au decis judecătorii suceveni! Care, încă din iulie 2016, l-au lăsat în libertate pe motiv că nu reprezintă pericol, punându-l, totuși- ca să nu le iasă vorbe!-, sub control judiciar. După care, în octombrie anul acesta, au decis să înceteze și această măsură. Foarte probabil, împărțitori de dreptate de la Suceava socotind că Alexandru Huțuleac ,,nu prezintă pericol’’ și, ca atare, își poate vedea nestingherit de îndeletniciri.
Nu vreau să fac nimănui procese de intenții și nici să mut discuția în zona unei scenarite lacrimogene, dar o întrebare sau chiar două trebuie puse:1)Pe judecătorii, suceveni care l-au lăsat în libertate pe acest nenorocit numit Alexandru Huțuleac, nu îi încearcă o undă de regret acum, când văd că, de pe urma clemenței lor, un om de nici 40 de ani, tatăl a două fetițe, se zbate între viață și moarte?; și 2) Ministerul de Justiție și CSM au cunoștință de aceste fapte? Întrebări după care ar urma și una despre stadiul analizelor și,eventual, alta despre dacă la ce concluzie s-a ajuns? Dar, pentru că în acest răstimp, continuă controversele în jurul legilor justiției și pentru că nu aș vrea să încalc independența acestei puteri a statului de drept opresc aici discuția. Nu de alta dar nici nu prea cred că aș avea parte de răspunsuri la obiect.
În aceste împrejurări, este de la sine înțeles că trebuie susținută fără rezerve ideea ministrului de interne, Carmen Dan de a declanșa o amplă dezbatere asupra unui pachet de legi privind întărirea autorității polițiștilor. Dimpreună cu sincera urare ca acestea să nu mai cunoască odiseea celor menite să producă mult așteptata reformă a justiției.
Situația dramatică prin care trece Dan Ciprian Șfichi este, în felul său, un foarte sever avertisment!