Mare greşeală au făcut cei care au spus că ministrul justiţiei,Robert Cazanciuc, vorbeşte foarte rar şi că nici atunci când vorbeşte nu prezintă,pe larg, convingător, realizările şi proiectele ministerului? Greşeală pe care şi eu am comis-o atunci când l-am numit: „Ministrul Habarnam”! De aceea, mă grăbesc să o corectez scriind despre ceva despre de unii sau alţii care încă se fac a nu fi băgat în seamă. Mă refer la interviul acordat D C NEWSS. Căruia i-aş spune, mai degrabă, „Un dublu SOS!” pe care ministrul Robert Cazanciuc l-a lansat către anumiţi receptori avizaţi. Dar să nu punem concluzia înaintea analizei faptelor…
Astfel, întrebat dacă în primăvara viitoare, ministrul al justiţiei fiind, îi va propune pentru un nou mandat pe cei doi şefi ai parchetelor –Laura Codruţa Kovesi, respectiv Tiberiu Niţu- domnia sa a răspuns cu subiect şi predicat: „Dacă voi fi ministrul justiţiei şi dacă cei doi îşi vor exprima acordul pentru a-şi continua mandatul, cu siguranţă că o voi face, pentru că rezultatele arată că au ştiut să conducă aceste instituţii spre performanţe, dincolo de discuţiile din spaţiul public cu referire la anumite cauze poate uneori insuficient explicate sau înţelese.” După care, pentru ca subiectul să nu rămână „insuficient explicat sau înţeles”, revine şi întăreşte:„Cu siguranţă că (decizia de a face propunerile pentru şefii celor două parchete n.n) aparţine 100% ministrului justiţiei, dacă eu voi fi acela. Dacă o să fie altcineva , acest lucru nu vă pot spune”.
Aşadar, în aprecierea ministrului justiţiei calificativele pe care le acordă celor doi şefi de parchete nu ţin, nici cât negru sub unghie, seamă de criticile unor entităţi reprezentative ale mediului juridic şi ale societăţii civile asupra abuzurilor revoltătoare comise de către procurori, dar mai ales de către procurorii DNA, acestea fiind taxate ca aflându-se „dincolo de discuţiile din spaţiul public.” După cum afacerile procurorului Emilian Eva, cazul Rarinca sau valul de anchete care au urmat Referendum-ului din 2012, când omenii erai puşi să jure cu mâna pe Biblie şi să spună cum au votat, sunt, în opinia domnului ministru al justiţiei, „cauze poate uneori insuficient explicate sau înţelese”.Dacă nu cumva domnia sa le-a înscris, în bloc, la capitolul „performanţe” ale celor două parchete?!
Dar să venim şi la o altă zicere cu mult tâlc a domului Cazanciuc . Mă refer la răspunsul dat întrebării dacă decizia de a propune viitorii şefi ai celor două parchete în va aparţine 100%, răspuns care sună aşa: „Dacă o să fie altcineva, acest lucru nu vi-l pot spune”. Pe drept cuvânt ne putem întreba: ce anume nu „ne poate spune” domnia sa? Dacă va mai rămâne , până în primăvara lui 2016, ministrul justiţiei sau dacă un alt ministru (altul decât domnia sa)va menţine cele două propuneri?
Şi, cum zvonurile că Robert Cazanciuc s-ar afla printre remaniabili circulă tot mai insistent, este posibil ca domnia sa să fi lansat un mesaj cu dublu înţeles, dacă nu chiar un dublu „SOS!” Care poate fi citit, fie ca: -1) O justificare a remanierii sale, în sensul că adversari politici ai celor două persoane propuse şi, mai mult sau mai puţin întâmplător, ai uneia dintre acestea, i-au vrut capul pentru că a cutezat să îşi declare, public, opţiunile?; sau ca - 2) Un semnal lansat către anumiţi receptori, cum că dacă el, Robert Cazanciuc, va fi remaiat „se duce dracului giudeţul!” Adică vor cădea cele două propuneri sau măcar una dintre acestea! Ghici-ghicitoarea mea: care anume?
Fireşte, cele de mai sus trebuie citite doar ca simple „suspiciuni rezonabile”, cel mult ca „discuţii în spaţiul public” dar, în nici-un caz, ca „ingerinţe politice” la care ar putea fi suspus domnul ministru (încă) în exerciţiu al justiţiei.