Daca dileala publica politic(ianist)a de la varful republicii n-ar fi pe banii nostri si nu ne-ar afecta direct, ultima saptamana ar putea fi lejer declarata a comediei. Ma gandesc ca, in masura in care prin absurd chiar ar exista vreun observator total neutru si deloc implicat in ghiveciul asta calugaresc, s-ar tavali de ras in fata televizorului.
Intai iese solemn, intr-un mediu controlat, aseptic, premierul-carturar. Care, dupa ce se uita un pic urat la bietul moderator, ne anunta doct ca, de-atata relansare si efervescenta economica, guvernul lui de iscusiti a dat marea lovitura a privatizarii. Si ca partenerul selectat e un investitor atat de misterios, incat poate ne-o spune el candva, dac-o avea chef si timp sa ne bage-n seama, cine-i gagiu' ala de treaba care s-a gandit sa infiinteze o firma dedicata, sa ne faca un bine si sa ne ia gaura neagra de pe cap. Si ca aia care zic nasoale de afacerea Cuprumin nici nu se pricep si-s si cam rauvoitori. Si ca gata, ajunge cu suspiciunile, ca el, miezul din Fanta, functioneaza pe baza de patriotism si interes national. Povestea continua in crescendo, cu o ultima si dramatica negociere, la ceas de seara, cu oamenii misteriosului. Dupa miezul noptii, cu ochii mijiti de somn si nerabdare, in loc sa vedem anuntata semnare a contractului cu Popa de Trefla, apare-n geam Juvetele de Pica. Fost electrician, azi ministru falos ca magarul la trasura, omul ne anunta ca s-a sucit canadianu', care nu mai pune banu' si ca ne-a picat afacerea secolului; care, evident, urma sa ne scoata din foame. Anuntul pare a fi unul definitiv, ca-i urmat de angajamente solemne despre ce n-o sa mai accepte Romania in vecii vecilor, amin! Da-i urmat, imediat, atat de romaneste, de replici si contrareplici ale partilor, de-ti vine sa juri ca si canadianu-i vreun var de-al treilea cu noi.
In paralel cu dramaticele negocieri, Parintele Natiunii isi continua, neabatut, drumul catre cartea de istorie. Plutind ca Duhul din lampa prin desertul micimii contemporanilor sai politici, anunta opozitia, epistolar-deschis, ca, pentru binele comun, e gata sa renunte la doi ani de presedintie. Oricum face opt batuti pe muchie, reforma statului e la un colt, patria si poporul au nevoie de-o noua Constitutie, doar nu s-o mai agata de-un capat de mandat? A fost el in stare sa se ia de piept cu baronii UE si le-a salvat euro incompetentilor, ce mai conteaza, la scara nemuririi, inca o demisie de 5 minute? Din pacate, opozantii interni chiar nu-s de nasul lui. Liderul socialist rupe, in direct si el, ca are consultanti iscusiti, dovada sacrificiului de sine, mai are un pic pana sa-si sufle nasul in ea, declanseaza urlalele-n pavilionul expozitional unde vindea nea Nicu semanatori la TIBCO si o taie in Dubai. Nici ala micu' nu se lasa si baga si el, live, de la trinuna, o aroganta scurta: cica nu i s-a parut importanta hartia. Mai harsit, noul zeu al somnului se face ca ploua, tine lumea incordata pana-n nocturna si, sub reflectoare, isi aminteste ce-a uitat acasa: papirusul cu pricina. Da-i ureaza demisie placuta tiranului si cica sa nu-i mai umple cutia postala cu tot soiul de pliante publicitare neintersante. Satul de-atata micime, titanul isi calca pe suflet si promulga noua lege a referendumului. Mai poate fi dat de jos din functie doar daca vine Mazare cu gagicile pe tancuri la Cotroceni. Noroc ca satiru-i plecat cu mamica, de Paste, in Madagascar...