Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am plecat in armata in septembrie 1987 si dupa un an si 4 luni am fost "lasat la vatra".
Am suprapus "harta" microsocietatii din unitatea militara in care am activat peste desenul societatii de azi, dupa 22 de ani de libertate. Si nu pot decat sa-i dau dreptate lui Andrei Plesu, care spunea recent intr-un interviu ca: "S-ar zice ca tot ce am reusit in decembrie ’89 a fost sa obtinem dreptul de a bate campii. Am castigat sansa de a folosi libertatea ca niste evadati, nu ca niste oameni intregi".
Pot sa afirm cu certitudine ca la nivel de mentalitati, de intelegere a vietii si din punctul de vedere al relatiilor interumane, calitatii si nivelului de constiinta, Romania NU s-a schimbat esential din 1989 incoace. Banii, UE si NATO, libertatea, globalizarea, mass-media libere, sistemul democratic si restul nu au facut decat sa cosmetizeze ambalajul. Continutul a ramas aproape la fel de inadecvat si inapoiat. Si cu cat discrepanta intre forma si continut se mareste din ce in ce mai mult, cu atat ne este mai rau, dupa cum se vede.
Imi dau acum seama ca, de fapt, subofiterii si ofiteri din unitatea militara, plus ofiterii superiori care veneau des la noi in unitate in inspectie sunt exact precum politicienii de azi. Am avut chiar si un "Raed Arafat", medicul uman al unitatii, un locotenent-major, un om extraordinar, singurul ofiter care ne trata ca pe niste oameni. Toate caracterele posibile de "politicieni/oameni de afaceri" de azi existau si atunci incarnate in corpul ofiteresc. Am avut si un Basescu, si un Antonescu, si un Ponta. Extrem de sugestiv este ca nu am avut, in schimb, si un Ion Ratiu sau un Corneliu Coposu.
Ofiterii erau impartiti pe "gasti" care cand se luptau intre ele pentru dominatie, cand colaborau punctual la vreo "combinatie". In rest, nu faceau decat sa exploateze carentele de educatie, civilizatie si cultura ale recrutilor, nicidecum sa-i educe. A, da, ne-au invatat sa tragem cu pusca, pentru ca erau obligati. Oricum, principul suprem era ca trebuia sa fii protejat de o gasca al carei lider – un gradat – era la randul sau protejatul unei gasti de ofiteri. Daca erai al nimanui ti-o "trageau" toti. Am avut colegi care au vazut pentru prima oara in viata lor tren, automobil, curent electric, aragaz, frigider, radio si televizor atunci cand au venit in armata. Imi aduc aminte de un baiat de la munte care stingea si aprindea fascinat becul de zeci de ori de la intrerupator, repetand intruna: "Bai, cum face asta, bai?".
Am avut colegi analfabeti si mai ales altii care, desi absolvisera liceul, nu le folosea la nimic. Am avut hoti, cartofori, alcoolici, tepari, smecheri de cartier, batausi, combinatori, lichele, demagogi, oportunisti si bestii. Am avut si cativa oameni buni, care erau exploatati si umiliti cumplit de toti ceilalti, recruti sau ofiteri. Dar, mai presus de toate, am avut ipocrizia, acea ipocrizie imensa, umflata de fudulie si simbolizata de boneta pusa smechereste pe o parte, deasupra sprancenei – dreapta sau stanga. Dl Plesu are dreptate, "evadati" din acea "armata", batem campii fara gratie de 22 de ani, pentru ca este tot ceea ce stim sa facem. Pentru ca mentalitatile au ramas esential aceleasi.
