E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (VII)

Eram insa convins, spre rusinea mea, ca acapararea aparatului de stat de catre Securitate era utila tarii.

In decursul agitatei sale istorii, Romania a barat, repetat, drumul barbarilor spre restul Europei. Cotropitorii au lasat insa urme. Otomanii si fanariotii au generat bacsisul si coruptia. Sovieticii au lasat Securitatea.

In Romania comunista, Securitatea a devenit stat in stat. In 1972, Ceausescu a imputernicit DIE sa incadreze ca ofiter deplin conspirat orice salariat al MAE si MCE. "Spionaju si diplomatia trebe sa fie intr-o singura mana", predica Ceausescu, dar asta trebuia tinut atat de secret, incat "nici chiar cealalta mana" sa nu stie ce se intampla. "Maximu cinci poate cunoaste un deplin conspirat", a decretat, numarand pe degetele sale boante: "Doicaru, Pacepa, directoru da cadre - fratele lui Ceausescu - , secretaru da partid si ofiteru da legatura a conspiratului".

"Stii ce-o sa se intample daca pui cacat pe umerii fiecarui ofiter deplin conspirat din cladirea asta?", mi-a soptit Ion Gheorghe Maurer la o convocare a salariatilor din MCE (ianuarie 1974). "Intreaga sandrama o sa miroasa a latrina!"

Maurer a avut dreptate. Cinci ministri adjuncti, 11 directori din aparatul central si 38 din cei 41 de directori ai ISCE-urilor erau pe statele secrete ale DIE sau DIA (Directia de Informatii a Armatei). Circa 70% dintre salariatii agentiilor comerciale din Occident erau de asemenea ofiteri conspirati.

O situatie similara era si la MAE. Trei dintre cei patru ministri adjuncti erau ofiteri deplin conspirati. Numerosi salariati din directiile de spatii si specialitate au primit de asemenea grade militare secrete. Aceasta a permis DIE sa conduca din umbra MAE.

Metoda ofiterilor deplin conspirati a fost o alta erezie a Kremlinului, care spera ca prin KGB-izarea aparatului de stat va curma principalele plagi ale comunismului: coruptia si indisciplina. "Mai intai KGB-izam diplomatii de cariera", mi-a spus Iuri Andropov, seful KGB, in 1972, cand Kremlinul a declansat aceasta ofensiva. "Am fost unul dintre ei si stiu ca se tin doar de receptii si barfe", mi-a explicat Andropov - fost ambasador la Budapesta. Brejnev primise deja, individual, juramantul de ofiteri deplin conspirati la 9 din cei 13 ministri adjuncti de Externe si la o duzina de ambasadori. "De acum incolo, colaborarea secreta cu noi va fi cheia catre promovarea lor politica si profesionala", a jubilat Andropov.

Procesul trebuia apoi extins la celelalte ministere. Era ca o militarizare a aparatului de stat, infaptuita insa in secret de KGB. "Doar Nikolai Andreievici si Ceausescu sunt tabu pentru voi", a conchis Andropov.

Ceausescu a imbogatit aceasta metoda cu o noua categorie: "Referent deplin conspirat". Prin Decretul 363/1973, el a suplimentat statele DIE cu 250 (majorat curand la 500) posturi civile pentru a incadra pe ele salariati din aparatul de stat care nu indeplineau conditiile ca sa devina ofiter de Securitate (aveau rude in strainatate etc.). Asta va intra in istorie ca o noua metoda romaneasca, opera lui Ceausescu.

Sase ani mai tarziu, o buna parte a aparatului de stat mirosea a latrina. Ceausescu extinsese practica crearii de ofiteri si referenti deplin conspirati la toate ministerele implicate in relatii cu Occidentul, precum si la diversi intelectuali, preoti, sportivi si artisti care calatoreau sau aveau legaturi cu strainatatea.

Toata aceasta armata de deplin conspirati era remunerata secret de DIE si DIA cu dolari cash, cu salarii suplimentare in lei depuse pe livrete de CEC, posturi in strainatate si promovari in functii. "Daca-i platim, ii obligam sa considere colaborarea cu noi sarcina profesionala. Daca-i platim secret, ii obligam si sa-si tina gura", predica Andropov in acei ani. Si pentru ca Securitatea, ca si KGB-ul, nu avea incredere in sursele sale, o buna parte a ofiterilor si referentilor deplin conspirati ai DIE avea microfoane ascunse in locuintele si birourile lor.

In 1978, la doua saptamani dupa ce am "defectat", presa occidentala anunta "cea mai mare remaniere guvernamentala din istoria Romaniei". Ceausescu a inlocuit patru membri ai Comitetului Politic Executiv, o treime a ministrilor si 22 de ambasadori. Toti erau ofiteri sau referenti deplin conspirati ale caror state de salarii suplimentare erau semnate de mine.

Atunci aveam deja multe dubii asupra folosirii serviciilor secrete in comunism. Eram insa convins, spre rusinea mea, ca acapararea aparatului de stat de catre Securitate era utila tarii. Numai cand am devenit familiar cu intimitatile serviciilor secrete occidentale am realizat absurditatea acestei erezii - si a mea - din acei ani.

Dupa 1990 am dezvaluit, in SUA si Romania, conceptul ofiterilor si referentilor deplin conspirati. Nu am vrut - si nu vreau - sa declansez o vanatoare de vrajitoare. De aceea am revelat doar doua nume: colonelul Cornel Pacoste, membru al Comitetului Politic Executiv, vicepresedinte al Guvernului, si colonelul Nicolae Nicolae, fost ministru de stat la MCE si apoi ambasador in SUA. Ambii erau profesionisti valorosi si ambii mi-au fost prieteni dragi pe care continuu sa-i respect. Le-am expus calitatea de ofiteri deplin conspirati doar pentru ca exemplificau, cum nu se poate mai concludent, ca Securitatea devenise un stat in stat.

Din nefericire, guvernele precedente ale Romaniei nu au prezentat si dezavuat acest concept comunist. Asta creeaza suspiciunea ca serviciile lor secrete au continuat sa aiba ofiteri deplin conspirati in aparatul de stat. Nu ar fi de mirare. Coloana vertebrala a acestor servicii este constituita din fosti securisti pentru care serviciile secrete au fost intotdeauna un instrument de guvernare, nu de informare.

Principiul separarii puterii in stat formulat de Charles-Louis Montesquieu (L’Esprit des lois, 1748), care constituie fundatia democratiilor occidentale, a fost adoptat si de actuala Constitutie a Romaniei. Sper ca reforma serviciilor secrete anuntata de presedintele Traian Basescu va crea conditii ca acest principiu sa devina realitate.