Economia de fiţe abia aşteaptă banii de la FMI

Datele privind contul curent extern evidenţiază dramatic ravagiile pe care le poate face criza într-o economie precum cea din România care nici măcar cu îngăduinţă n-ar trebui să fie denumită economie.

Pe când această aşa-zisă economie "duduia" - de fapt zdrăngănea din toate cele şi pierdea tot mai mult şi rapid caracteristicile unei adevărate economii, prin dezarticularea care intervenea în urma consumului fără producţie şi importurilor fără exporturi - deficitul de cont curent extern (respectiv consumul net de resurse externe) era cam de 1,4 miliarde euro pe lună, atingând în unele luni 2 miliade de euro.

Criza a întors această "economie" cu picioarele pe pământ. Sub efectele blocării creditării interne şi scumpirii finanţării externe, deja în decembrie deficitul de cont curent a coborât sub 900 milioane euro. În prima lună din acest an, când criza a lovit în plin, deficitul a scăzut la numai 520 milioane euro, de peste două ori mai puţin decât în luna corespunzătoare a anului precedent. Pentru ca în februarie să se producă prăbuşirea la mai puţin de 90 milioane euro, de 12 ori mai puţin decât în februarie 2008. Păbuşire sau, mai degrabă spus, revenire la realitate!

În limbajul pe care vrea să-l propună dl Isărescu este vorba de o aterizare. Dar, spre dezamăgirea domniei sale, este o aterizare forţată şi nu una lină cum ar dori guvernatorul.

În jargonul FMI este vorba de o ajustare. Şi în acest caz avem de-a face cu una abruptă în conţinut şi bruscă în timp. Ajustare este un alt termen pentru scăderea standardului de viaţă. Ajustarea s-a produs deocamdată la nivelul finanţării externe şi urmează a se comunica la nivelul omului de rând prin scăderi relative de salarii şi pensii şi majorări nete de impozite. Inevitabil!

În condiţiile prăbuşirii exporturilor (atâtea câte erau) din cauza intrării în recesiune a ţărilor-debuşeu din Europa occidentală, ajustarea n-a avut cum să se producă decât prin năruirea pur şi simplu a fostelor importuri. Care, deja în primul trimestru din acest an, erau cu peste o treime mai mici decât în trimestrul corespunzător al anului precedent.

Apocalips? Pe dracu, apocalips! Nu este nici un apocalips! Doar o respiraţie mai degajată! Sigur că economia reală, atât cât mai există, este afectată. Nu mai are comenzi, n-a mai importat! Dar o parte masivă a importurilor, care s-a dus pe apa Sâmbetei, bine că s-a dus! Pentru că erau importuri de fiţe din economia de fiţe!

Să zăbovim puţin şi să judecăm logic! La o scădere de peste o treime a importurilor în doar câteva luni, o economie normală - o economie adevărată - ar trebui să închidă porţile şi să pună lacătul. Nemaiputând funcţiona! În România nu se va întâmpla aşa ceva. Vor fi consecinţe grave, dar nu se va pune lacătul. Pentru că, înainte şi înainte de toate, România scapă de importurile non-necesare, importuri care nu o ajutau, ci o împovărau.

Importuri de fiţe! Precum materiale de construcţie de fiţe, produse alimentare de fiţe (de altfel foarte rele!) maşini de fiţe, dar şi maşini pe firmă ca să nu se plătească TVA (a întărit bălaia!)! Încă şi mai rău, contracte de fiţe, consultanţă de fiţe! Şi lista ar putea continua.

Într-o măsură substanţială, însă, căderea importurilor este determinată de oprirea achiziţiilor din străinătate ale firmelor străine implantate în România, care, în materie de expansiune în continuare, aşteaptă cum şi de unde va bate vântul. Aici este cea mai gravă consecinţă a acordului de împrumut cu FMI şi Comisia Europeană.

Dacă acest împrumut nu ar fi existat, ajustarea salutară intervenită, care a lovit puternic în economia de fiţe, n-ar fi avut cum să nu rămână. Cu acest împrumut însă, toţi băieţii de fiţe din România plus capitalul străin abia aşteaptă banii de afară să-i devoreze spre a reînvia în folosul lor, şi nu al economiei şi ţării, un trecut maladiv.