Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei mai pesimişti analişti şi-au schimbat prognoza pentru 2011 în creştere economică, titrează un cotidian economic. Şi asta pentru că PIB-ul a scăzut în trimestrul III 2010 mai puţin decât se aşteptau, ceea face ca estimările lor să oscileze acum între +0,2% şi +2%.
Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, pare să nu le împărtăşească însă opiniile. El susţine că “revenirea nu va fi relativ rapidă (...) sentimentul economic este foarte negativ şi greu de reversat (...) şi apoi, statistic, uitaţi-vă la anii 1997-1999, tot trei ani a stat România în recesiune”.
Iar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, vine să indice cauza pentru care avem “şi recesiune şi inflaţie”. Arieratele sunt precum “o boală contagioasă care se răspândeşte şi denaturează fondul economiei de piaţă”. Ele “determină un lanţ de întârzieri de plată mai rele decât deficitele”, care nu doar că alimentează recesiunea, ci “o distorsionează prin distribuţie”, explică guvernatorul BNR.
Din câte se vede, până şi cei mai pesimişti analişti au devenit optimişti, dar, paradoxal, optimistul de serviciu de anul trecut a ajuns să fie sceptic. BNR a înţeles că impactul arieratelor este foarte important şi de lungă durată, la fel ca şi lipsa pieţelor, în condiţiile în care distribuţia defectuoasă a resurselor (pieţele alocă resursele permanent, nu cum le redistribuie bugetul, selectiv şi neuniform) afectează grav evoluţia PIB.
Da, dar dacă difuzăm aici ultimele declaraţii ale guvernatorului BNR, care reprezintă, fără îndoială, o iniţiativă lăudabilă, merită reamintite şi avertismentele pe care le-am lansat în trecut. Pe 5 august scriam într-un editorial din Jurnalul Naţional (“Viitura de la Palatul Victoria”) că degeaba reiterează ministrul Finanţelor că ţinta de deficit bugetar din 2010 va rămâne nemodificată dacă bugetul nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, făcând arierate cu ghiotura. Încercarea de a muta încetarea de plăţi de la stat în zona privată blochează economia. Şi apoi, ca urmare a şomajului şi a închiderilor de firme generate de blocaj, recesiunea se poate amplifica. Adăugând că recesiunea nu-şi are cauza în anticipaţiile românilor – într-un popor pesimist din fire –, ci în arieratele Guvernului, care generează o cădere abruptă a economiei. Altfel spus, atunci când eşti şomer ca urmare a măsurilor guvernamentale ce au lovit mediul de afaceri chiar îţi e greu să debordezi de un optimism tembel.
Iar pe 2 septembrie observam într-un alt editorial (“Cel mai mare datornic din economie vrea să se împrumute ieftin!”) că bugetul statului nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, făcând arierate, blochează economia şi apoi, cei din mediul privat, care suferă de pe urma faptului că statul îi lipseşte de lichidităţi, se finanţează la preţ din ce în ce mai mare de la bănci. Preţ în creştere pe care statul – adică, tocmai cel care văduveşte mediul privat de resurse şi le scumpeşte – refuză să-l plătească şi încearcă să “evadeze” în exterior, unde zice că pune la punct o strategie de finanţare echilibrată a deficitului bugetar între piaţa internă şi cea externă. Subliniind că dacă Guvernul creşte taxele pentru că are nevoie de bani, atunci şi banca centrală ar trebui să majoreze dobânzile, pentru a preîntâmpina decapitalizarea economiei. Fiindcă în situaţia în care Executivul risipeşte banii pe care i-a luat de la sectorul privat, BNR ar trebui să stimuleze economisirea.
Iată partea pe care guvernatorul băncii centrale ar trebui să şi-o adauge la discurs atunci când vorbeşte de arierate, pentru că numai în acest fel resursele sunt alocate eficient, atunci când preţul banilor – dobânda – se constituie într-un obstacol în calea risipei fondurilor.
