Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deflatorul PIB - care evidentiaza cresterea generala a preturilor din economie, nu doar a celor de consum - a crescut in trimestrul doi al anului 2012, comparativ cu perioada similara a anului precedent, cu 5,3%, observa revista 'Finantistii'. Iar distanta mare dintre deflatorul de 5,3% si inflatia la consumator de sub 2% din perioada respectiva - masura pe care o tinteste BNR - arata ca nu suntem macrostabili, adica ponderea bunurilor oscileaza puternic in cosul de consum. Pe undeva, economia pierde productivitate, dar inflatia la consumator nu poate stabili unde, ci doar deflatorul PIB, care prezinta inflatia ca lipsa de performanta.
Din inflatia la consumator si variatia masei monetare - la care guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a spus ca se uita cand ia decizii de politica monetara - nu se pot identifica “scurgerile' de productivitate. Si asta din cauza autoconsumului.
Ca sa explic mai clar, in economia subterana se lucreaza cu alte “paritati' decat la hipermarket. Daca in marile magazine kilogramul de carne costa 17-18 lei, iar oul un leu, in economia necontabilizata schimbul carne-oua sau lapte-nuci se face in baza unei sute de lei, nu a doua, ca la oras. Dar mai mult decat atat, sunt produse care nu se exprima in bani, ci in echivalent marfuri, gen un pui egal cu 80 de oua sau cu juma’ de litru de rachiu. Intr-o asemenea situatie, dinamica masei monetare nu-si mai gaseste un reper real in preturi.
Iar atragerea unei parti din ce in ce mai mari a activitatii in economia de barter sau de troc explica de ce cresc preturile in economia la vedere. Faptul ca retailerii vand mai putin si colecteaza de la fermieri cantitati din ce in ce mai mici de carne-lapte-oua ii conditioneaza sa mareasca preturile, in incercarea de a-si conserva cat mai mult din marjele de profit. La randul lor, societatile-mama din strainatate ale firmelor de distributie romanesti le reduc liniile de finantare in paralel cu virarea consumului “la negru' si asa apare presiune si pe cursul de schimb.
Asadar, retailerii colecteaza si vand mai putin si sunt nevoiti sa scumpeasca marfurile. Acestea, fara taxe majorate, stateau bine in pret. Din pacate insa, povara fiscala a devenit mai de grea si se simte cam la doi ani distanta, iar marfurile, ca sa se cumpere, pleaca exact in zona unde nu sunt taxate.
Pentru ca lucrurile sa revina la normal si economia de troc sa (re)devina una de piata, ar fi nevoie sa se micsoreze taxele, nu dobanzile. Daca insa vor continua sa scada bonificatiile de la depozitele bancare, si nu impozitele, se va observa ca din ce in ce mai multe companii isi cer insolventa si proprietarii lor isi iau banii si-i pun deoparte. Cu cat dobanzile vor fi mai scazute, cu atat isi vor trage oamenii de afaceri mai multi bani din firma. Nicidecum nu va “decola' economia pe seama creditului si a ecartului “castigat' din subremunerarea economisirilor populatiei.
