Efectul de insecticid al crizei

Analfabeţii capitalismului bananier se simt din nou bine în şoriciul lor. Criza economică nu-i clatină din nesimţire. Simt ei un oarece deranj, dar câtă vreme nu pot pătrunde tainele fenomenului nu pot da dimensiune exactă pericolului care-i pândeşte şi, în consecinţă, nici nu vor fi capabili să acţioneze preventiv. În imperiul prostiei suverane, criza economică a devenit mai degrabă pretext al sălbăticiei în afaceri, sălbăticie care-i caracterizează de minune pe jăpcari, pe tunarii tranziţiei.

Sporturile de larg consum au devenit afacere pură. Iar, dintre toate sporturile, fotbalul se substituie industriei de vârf în domeniu. Definiţia acoperă fără nici un fel de concesii, în fond şi în formă, o realitate incontestabilă. Realitate care ne forţează către o altă concluzie şi anume aceea că fotbalul nu este imun la criza economică generală. Industriaşii fotbalului reacţionează în consecinţă şi după posibilităţi. Pricepuţii sunt capabili să aleagă tratamentul adecvat pentru a-şi face boala scurtă şi convalescenţa uşoară. Nu vor fi miloşi, dar nici veroşi. Escrocii rămân şi ei în tipar, alimentându-şi supravieţuirea din oxigenul furat de la fraieri. Iar cei cu mintea odihnită, adică fraierii, scapă de orice griji. Rămâne în sarcina altora să le cânte veşnica pomenire pe ultimul drum.

Prima categorie, aceea a indivizilor cu mintea la purtător, este reprezentată destul de subţire în fotbalul românesc. Diviziile tunarilor fraieri şi a fraierilor care se cred tunari sunt mult mai bine reprezentate.

De aceea nu am identificat spuneri coerente despre efectele crizei economice în fotbalul nostru. De aceea asistăm la manevre ieftine ale unor patroni de club şi la o competiţie a minciunilor care nu văd să aibă în final vreun câştigător.

Prima şi cea mai mare greşeală a orgolioşilor din fotbal este aceea că nu recunosc deschis strâmtoarea prin care trec. Gigi Becali lasă să se înţeleagă că s-ar dispensa oricând de Rădoi doar pentru că a devenit obraznic şi oricum îl are pe Tudose, fotbalist chiar mai valoros decât actualul căpitan al Stelei. N-ar sufla un cuvânt Gigi despre cât de bine i-ar prinde vânzarea lui Rădoi şi a încă vreo unşpe titulari. Iar dacă va lua banul bun, nu mai contează faptul că Steaua va ajunge să semene mai mult cu vreo avicolă. Face omul rost de cash. Colectiviştii de la Dinamo au pus embargo pe sinceritate. În condiţii de sechestru, nu s-a auzit nici o vorbă despre achitarea obligaţiilor către jucători, dar nici reclamaţii nu s-au auzit. Altfel spus, le este uşor patronilor să strângă cureaua pe burta jucătorilor. Tot în spatele unor minciuni se ascund negocierile de la Rapid sau motivele reale ale îndepărtării lui Uhrin de la Timişoara. Când aceste minciuni şi altele despre care nu mai vorbim vor face victime, n-am să bocesc. Criza poate avea şi efect de insecticid într-un fotbal plin de gângănii. Asta deja mă bucură.