Efectul miraculos al pălăriei asupra fotbalului

Mircea Sandu s-a repatriat. A revenit acum două zile din Austria, ţară în care a petrecut, alături de familie şi în familie, funeraliile anului trecut. La sosirea pe Aeroportul Otopeni a dat nas în nas cu o mulţime de cameramani şi reporteri de televiziune.

Nu se ştie dacă jurnaliştii rămăseseră la locul faptei din 2008, atunci când i-au condus la avionul de Dubai pe Turcu şi Dragomir, sau dacă veniseră special pentru a-l întâmpina pe preşedintele FRF după o reţetă parcă mai românească decât sarmaua cu mămăliguţă. În fine, contează mai puţin care dintre cele două variante ar fi cea valabilă. Importantă, foarte importantă, extrem de importantă şi consistentă mi se pare recolta respectivului demers jurnalistic.

Am reuşit să aflăm astfel cum s-a pricopsit “Naşul” cu o pălărie pe cât de nouă, pe atât de tiroleză. Am mai aflat cum un prieten s-a gândit să-i dăruiască ţanţoşa găină.
Şi, atenţie!, întâmplarea cu pricina devine absolut fabuloasă dacă avem în vedere faptul că ea are şi darul prevestirii în fotbal. Naşul mai primise un asemenea cadou în ’94, atunci naţionala României comitea isprăvi de toată fala pe la Mondialul american. Intrând în logica evoluţiei ciclice tragem concluzia că nu are rost să ne mai facem probleme în legătură cu şansa României de a se califica la turneul final al Mondialului din Africa de Sud. Fiindcă ceea ce nu poate rezolva Piţurcă şi naţionala lui va rezolva pălăria norocoasă a lui Mircea Sandu.

Pălăria triumfală a preşedintelui FRF, precum şi dezlegarea misterioasei legături dintre pălărie şi performanţa sportivă ne obligă la recunoaşterea unor atitudini vinovate pe care le-am avut faţă de un alt greu al fotbalului, şi anume Dumitru Dragomir. Deseori Corleone s-a plâns că îl doare în pălărie. Iar noi, ignoranţi ce suntem, ne-am permis să-l luăm peste picior încercând să-i sugerăm că ar fi malad sub pălărie. Acum revenim şi recunoaştem sacrificiul profund, dureros de profund al preşedintelui LPF. Colecţia de pălării etalată de Dumitru Dragomir nu rezulta din vreo pasiune frivolă. Ceea ce muritorul de rând bănuia a fi doar capriciu vestimentar se traducea în iluminarea lui Dumitru Dragomir într-o continuă căutare a pălăriei norocoase pentru fotbalul pe care-l păstoreşte cu graţie şi devoţiune.

Descoperirea efectului miraculos al pălăriei asupra fotbalului românesc a fost descifrat la timp. A devenit informaţie de larg consum tocmai acum, când criza mondială începe să-şi facă de cap şi pe la noi. Iar această informaţie, folosită cum se cuvine, ne va ajuta să depăşim momentul fără crispare. Pălăria norocoasă ne poate salva de orice necazuri. Cu o singură condiţie. Să nu ne cadă pe ochi.