In urma cu niste ani am cumparat in Clujul studentiei mele o carte pe care nu voi fi in stare sa o inteleg nicicand. O pastrez si astazi, inclusiv o erata tot neinteligibila, o carte de matematica scrisa de Dan Barbilian, marele poet Ion Barbu. Titlul: "Teoria aritmetica a idealelor (in inele necomutative)" este fermecator, fie si prin obscuritatea sa, ce se adreseaza exclusiv unei lumi la care nu am si nu voi avea acces, cea a matematicienilor.
In urma cu niste ani am cumparat in Clujul studentiei mele o carte pe care nu voi fi in stare sa o inteleg nicicand. O pastrez si astazi, inclusiv o erata tot neinteligibila, o carte de matematica scrisa de Dan Barbilian, marele poet Ion Barbu. Titlul: "Teoria aritmetica a idealelor (in inele necomutative)" este fermecator, fie si prin obscuritatea sa, ce se adreseaza exclusiv unei lumi la care nu am si nu voi avea acces, cea a matematicienilor.
Prin putinele pagini pe care apar si cuvinte, nu doar formule si ecuatii, autorul isi exprima admiratia pentru o mare, dar nu foarte cunoscuta, matematiciana germana, Emmy Noether. Nascuta in Germania, in 1882, scolita, cu toata opozitia savantilor misogini ai vremii, la Universitatea din Göttingen, admisa in corpul didactic in 1919, alungata de legile rasiale naziste in 1933, se stabileste in Statele Unite, la colegiul Bryn Mawr, unde moare in imprejurari misterioase in 1935.
Numele ei este citat in legatura cu multe teorii fundamentale din fizica si matematica moderna, apare in orice istorie a stiintei, dar si in deschiderea unui volum dedicat femeilor care au adus contributii semnificative la fizica secolului XX, alaturi de o intrebare: "De ce nu exista mai multe nume de femei in stiintele asa-zis exacte, ca matematica sau fizica?".
Greu de raspuns. Poate ca am putea gasi raspunsuri rasturnand intrebarea si ocupandu-ne de femeile care au reusit sa se afirme in acest domeniu, multa vreme misogin peste masura. Tema este atacata de Judith P. Zinsser, autoarea biografiei unei doamne neobisnuite, marchiza de Chatelet.
Nascuta in 1706, ea isi cucereste notorietatea devenind amanta lui Voltaire, care, acuzat de activitati subversive, este adapostit la castelul ei, primeste o camera pe care sa o transforme in laborator si i se pune la dispozitie sala de teatru pentru a-si pune in scena piesele.
Mama tinerei marchize ii intelegea curiozitatea stiintifica si ii permitea sa puna intrebari persoanelor varstnice, lucru strict interzis de eticheta vremii, tatal ei o considera mult prea urata pentru maritis, dar ii angaja tutori de prima mana. Iubirea cu Voltaire i-a dat ocazia sa cunoasca ideile lui Descartes, Leibniz si Newton, dezbatute sub cupola Academiei Franceze, unde accesul femeilor era interzis. Un concurs pe tema naturii focului, problema in care cei doi amorezi nu erau de acord, a fost castigat de Leonhard Euler, dar au fost publicate si articolele celor doi, considerate remarcabile.
Povestea de dragoste incepe sa schioapete atunci cand marchiza se dovedeste superioara. Volumul ei, "Lectii de Fizica", nu se multumeste doar cu explicarea teoriilor metafizice ale lui Descartes, Leibniz si Newton, ci elaboreaza o sinteza, inainte de membrii Academiei. Mai mult, ea clarifica bazele teoretice ale metodologiei de cercetare si ajunge la concluzii mai clare si mai convingatoare decat cele propuse de contemporani.
Avea mai apoi sa traduca din latina in franceza "Principia Mathematica", opera lui Newton, considerata de editori superioara originalului, text ramas definitiv pana in ziua de azi si pe care o completeaza cu rezultatele unor expeditii in Laponia si cu cercetarile lui Bernoulli legate de maree.
Cucoanele din inalta societate s-au amuzat pe seama marchizei de Chatelet atunci cand aceasta s-a amorezat de un poet cu mult mai tanar decat ea si a ramas gravida la varsta de 43 de ani. A murit la putina vreme dupa nastere, plansa de Voltaire, care spunea ca "s-a facut vinovata de o singura gresela, aceea de a se fi nascut femeie".
Alta carte recenta, "Iesirea din umbra", se ocupa de carierele a mai bine de 40 de fiziciene si matematiciene, care fara sa fi apartinut speciei polimatilor, ca Thomas Young sau Athanasius Kircher, au pus bazele teoriei haosului (Mary Cartwright), au descifrat structura insulinei (Dorothy Crowfoot Hodgkin) sau au perfectionat arcul voltaic, precum minora Herta Ayrton, ajutata, ce e drept, si de parintii ei.
Greu, daca nu imposibil, de gasit nume de femei care sa fi imbratisat teorii fanteziste sau pur si simplu stupide sau care sa fi stralucit in teoria si in practica armelor de distrugere in masa.
Astept ziua in care cineva va scrie o poveste care imi lipseste, cea a prieteniei intre marele poet si matematician care a locuit pe Strada Carol Davila din Cotroceni si misterioasa lui colega de breasla si de generatie, pe care o chema Amalie Emmy Noether, dar care era cunsocuta de toti matematicienii din lume drept Emmy.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
