Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
WikiLeaks. Nu ştim cine este cu adevărat Julien Assange. El şi toată această odisee informaţională par desprinse dintr-o saga în stilul trilogiei „Millenium” a lui Stieg Larsson. De altfel, el va fi judecat în Suedia şi provine din Australia, două ţări emblematice pentru „Millenium”.
Poate nu vom afla niciodată dacă în spatele lui Assange stă doar Assange, Dumnezeu sau altcineva. Nu ştim încă dacă ceea ce a publicat până acum WikiLeaks este tot ce au obţinut sau doar vârful icebergului.
Da, Julien Assange este un om cu o identitate clară, cu o istorie personală consemnată în documente. Nu este o entitate anonimă din mediul virtual, un simplu „avatar” de social networking sau un cont de e-mail. Nu este nici un personaj misterios gen Ossama ben Laden, „căutat” de o lume întreagă.
„Bomba mediatică” a dezvăluirilor WikiLeaks a fost, desigur, una cu ceas, asamblată mai demult, dar programată să explodeze în timpul crizei economice care, iată, reaşază dureros şi convulsiv viaţa întregii umanităţi. Cred că acest timing nu este întâmplător. Arhivele publicate pe website sunt datate 2006-2010. Apoi, ştim că marea criză financiară a venit din SUA. Iar „lovitura” principală a WikiLeaks se numeşte „Cablegate”, adică cele peste 250.000 de telegrame secrete ale ambasadelor americane către Departamentul de Stat American. Reţea de „cabluri informatice” care acoperă, de fapt, întreaga lume.
Eu cred că WikiLeaks este una dintre consecinţele felului în care cineva a vrut să se reaşeze geografia ordinii mondiale după ce cutremurul devastator indus al crizei financiare şi economice va fi avut loc. O altă consecinţă este mişcarea de eliberare din lumea arabă şi musulmană: Tunisia, Egipt, Libia şi restul care stau la coadă să se întâmple.
Filosoful şi gânditorul Cornel West, unul dintre cei mai provocatori intelectuali publici americani de azi, autor al unei „viziuni morale feroce” (cf. New York Times) şi al cărţii „Race Matters” (1993) - devenită o lucrare de referinţă, un „clasic contemporan” -, a fost un mare susţinător şi activist al campaniei preşedintelui Obama. Azi este foarte dezamăgit de acesta. Afirmă că Obama s-a dovedit a fi mult prea slab pentru punerea în aplicare a ideilor prin care a câştigat alegerile. Dar poate că tocmai în asta stă puterea lui Obama: tăria de a fi slab special pentru a lăsa „şurubul desfăcut” ca masele de oameni să conştientizeze ce putere au. Nu degeaba a declarat el că revoltele din nordul Africii sunt „lecţii de democraţie”, de afirmare a voinţei populare. Poate că de aceea SUA au dat în cazul Libia primul semnal că nu mai vor să-şi asume rolul de „jandarm mondial”.
Poate că WikiLeaks este „firul roşu” al unei mişcări mult mai ample de genul celei care mătură ca un tsunami uriaş dictaturile din lumea musulmană şi arabă. Şi, da, Cornel West are dreptate când spune că ceea ce trebuie să se schimbe în primul rând în lumea de azi este „lăcomia organizată” care controlează vârful piramidei. Cum poţi „dezorganiza” întru anihilare ceva bine organizat? Prin ceva şi mai bine organizat. Sau printr-un cutremur mare urmat de un tsunami de neoprit. Dacă luăm de bună afirmaţia prin care Jean-Fran?ois Revel îşi deschide cartea „Cunoaşterea inutilă” (1990) - „Cea dintâi dintre forţele care conduc lumea este minciuna” -, atunci e clar că, în afară de deplasările accidentale ale plăcilor tectonice, restul e manipulare.
Citește pe Antena3.ro
