Una din cele mai invazive moşteniri ale guvernului Boc, asumată din păcate de guvernul Ponta, este schema de promovare a energiei verzi. Adoptată în urma impunerii de către Comisia de la Bruxelles a obiectivului ca energia verde (eoliană, solară, biomasă) să ocupe cel puţin 20% în totalul furnizărilor de energie în fiecare ţară a UE, această schemă este un exemplu – dintre multe altele, dar extrem de semnificativ – al străduinţei aproape nătângi a autorităţilor române de a face pe plac stăpânilor străini, fără vreun gând la interesul ţării şi la implicaţiile pe termen lung. Este un exemplu al aceleiaşi manifestări idioate de „internaţionalism capitalist” – totul pentru străini, nimic pentru noi, românii! – care a ajuns să ghideze întregul comportament al politicienilor dâmboviţeni şi din care face parte şi promovarea oficială a salariilor mici în România spre a se asigura chipurile atractivitatea ţării pentru investitorii străini. S-au dat investitorilor în energia verde facilităţi inexistente în altă parte în Europa şi în lume, respectiv nişte certificate verzi supracompensate pe seama consumatorilor. De pildă, artificial stimulate financiar, eolienele din România reprezintă 2% din totalul mondial, dar sunt suportate de o populaţie reprezentând 0,002% din populaţia globului, apăsând de 1000 de ori mai împovărător. Niciun gând la consecinţe: că populaţia preponderent săracă din România nu va putea suporta scumpirile; că aceste creşteri se asociază nefericit (cronologic şi financiar) cu cele impuse prin aşa-numita liberalizare a preţurilor în energie, dictată tot de la Bruxelles; că subvenţiile pentru energia verde vor bloca orice investiţii străine în energia convenţională şi că investitorii străini din orice alt domeniu decât cel al energiei verzi vor pleca din România dacă nu mai dispun de energie la costuri rezonabile.
Consecinţele au apărut rapid. S-au bulucit investitori străini în energia verde ca muştele la rahat. Dar au fugit de orice proiect de investiţii în energia convenţională. Si foarte curând facturile încărcate cu costurile energiei verzi incluse în acoperirea consumului au început să crească vertiginos. Numai docilitatea reprobabilă a românilor a făcut ca oamenii să nu iasă în stradă cum s-a întâmplat în Bulgaria. Autorităţile s-au trezit doar când investitorii străini deja implantaţi în România, în loc să se încaiere cu investitorii tot străini din energia verde că le luau bucăţica de la gură, s-au răstit la autorităţile române, ameninţând că pleacă din România pentru că nu le sunt protejate interesele.
Forţat să găsească o soluţie, guvernul Ponta, după ce a aşteptat ca Bruxelles-ul să schimbe eventual regulile jocului dezastruos pe care-l inventase, a luat o decizie tipic românească, ce nu rezolvă de fapt nici una din probleme. În loc să recunoască absurditatea schemei de sprijin şi s-o taie la nivelul a cât poate duce România, doar a amânat în parte implementarea ei, subvenţiile pentru partea amânată urmând a fi acordate după 2017-2018. (va urma)