Energie pierduta la Cotroceni

Conferinta de la Cotroceni ar fi fost o tribuna bine expusa pentru a transmite punctul de vedere al tarii noastre in legatura cu marile proiecte regionale si continentale.

Cine a avut ideea sa implice institutia prezidentiala in organizarea conferintei internationale "Energia - dezvoltarea cooperarii" merita felicitari. In fine, Palatul din Deal iese in public si cu altceva decat scheciurile de prost gust pe care le-a gazduit sau le-a interpretat prezidentul de multe ori, cu mare succes, spectacolele jucandu-se cu casa inchisa. Traian Basescu a avut o expunere cadru, de punere in tema a problemei atat de complicate si de sensibile a asigurarii in conditii de securitate a energiei.

Domnia sa a batut in ultimele saptamani tarile din Caucaz si a retinut concluzii pentru miza mare la care se joaca hidrocarburile din Caspica. Dupa ce a vizitat Azerbaidjanul, presedintele a fost foarte zgarcit cu informatiile despre posibile aranjamente care sa deschida accesul Romaniei la gazul caspian.

Conferinta de la Cotroceni ar fi fost o tribuna bine expusa pentru a transmite punctul de vedere al tarii noastre in legatura cu marile proiecte regionale si continentale. Din pacate, discursul dlui Basescu a ocolit cu gratie orice element concret, putand fi interpretat si ca o dezangajare a Romaniei in problema magistralelor gaziere si oleoductelor de tranzit. "Decizia de a alege o anumita ruta reflecta competitia dintre aspectele strategice si interesele economice. Majoritatea conductelor sunt construite de companii, nu de guverne, astfel ca decizia finala este preponderent una comerciala", spunea presedintele roman in fata unui auditoriu foarte avizat sa interpreteze un text oficial pana la nuante.

In conditiile in care privatizarea in domeniul energiei s-a oprit la jumatate, cred ca rolul statului ar trebui sa fie mai explicit si mai raspicat prezentat. Cand este vorba despre interese politicianiste si furtuni in pahare de apa, dl Basescu are clontul tare; cand este sa exprime in punct de vedere transant intr-o problema cu mari implicatii, presedintele se inmoaie, refugiindu-se in fraze prea slefuite.

Poate va recupera ideea pierduta cu o alta ocazie si va spune daca proiectul Nabucco a ramas in picioare sau vom crede ca este doar o opera de Giuseppe Verdi.