Energii negative, energii pozitive

M-a sunat într-o seară o actriţă. Era răcită cobză. "N-am ieşit din casă de două luni", mi-a explicat ea. "De ce, ai fost răcită vreme de două luni?", am întrebat curioasă. "Ah, nu, sunt răcită de o săptămână şi ceva. De două luni merg cu soţul meu şi cu un prieten la un celebru vindecător; ne face pase şi să vezi minune. Îl hipnotizează pe prietenul nostru şi prin el încep să vorbească nişte spirite; a vorbit şi Toma Caragiu, şi Amza Pellea, şi Dinică! E fantastic. Ar trebui să mergi cu noi într-o zi, să vezi şi tu"! "Dar de ce n-aţi ieşit din casă totuşi?", am insistat eu "A, păi ne-a spus vindecătorul că ne ia lumea energia, iar soluţia la treaba asta este să nu mai ieşim"! "Înseamnă că sunteţi din cale afară de energici după două luni de stat în casă şi de conservare a energiei", am spus. "Ei, de unde atâta energie? Cred că ne-a păcălit. Eu sunt răcită rău, dar până la răceală am avut şi căderi de calciu, m-a durut şi x organ, soţul meu s-a simţit şi el ciudat şi ni s-a mai întâmplat şi cutare, lucru, şi cutare şi cutare..."

O mulţime de grozăvii despre care ai spune că-ţi iau energia mai degrabă decât să ţi-o dea parcurseseră vieţile acestor oameni în vreme ce îşi conservau energia, potrivit sfatului vindecătorului. În vreme ce ei se fereau de vampirii energetici, căci aşa le spusese domnul respectiv, "lumea vă vampirizează", erau tot mai dezenergizaţi, mai bolnavi, mai lipsiţi de suflu şi, peste toate, treceau prin întâmplări de viaţă destul de critice. Căci ei du­seseră sfatul până acolo, încât nu mai ieşeau nici la cumpărături, nici să-şi plimbe câinele, cu atât mai puţin la întâlniri cu prietenii.

"Ieşiţi repede la o plimbare! Mişcarea face bine sigur, ştie toată lumea", i-am spus femeii. Izolarea, lipsa de mişcare şi absenţa comuniunii cu oamenii, a schimburilor de păreri, de idei creează mai degrabă depresie şi apatie. Noi ne putem întoarce la noi înşine uneori, este chiar de dorit să ne regăsim în propria companie, să ne punem întrebări, să ne autoevaluăm atitudinile, comportamentele, gândurile şi trăirile şi să le corectăm atunci când ne aduc pre­judicii, în sensul că nu ne simţim bine din pricina lor. Dar dacă ne retragem de frica altor oameni, fie ei şi vampiri energetici, nu mai facem mişcare şi nici schimburi cu mediul, riscăm într-adevăr să ne dezenergizăm şi chiar să traversăm perioade de depresie. Nu contează motivul pentru care ieşim în lume sau nu ieşim deloc; dacă frica este motorul unei acţiuni, energia fricii este starea care ne face rău cu adevărat. Se vorbeşte mult despre vampirizare energetică, despre situaţia în care ne putem simţi rău în preajma unei persoane, despre oamenii arţăgoşi, care terorizează şi îi fac pe toţi să tremure în preajma lor. Dar aceştia nu sunt nici pe departe atât de periculoşi cum este credinţa noastră că ei au puterea de a ne dezenergiza. Simplul fapt că noi credem în vampir îl face puternic. Simpla credinţă că există un altul care ne poate lua ceva, în cazul de faţă energia, devine autosugestie, iar autosugestia este procesul prin care "lucrul de care ţi-e frică se şi întâmplă"! Nu puterile altora sunt problema noastră, ci puterea credinţei noastre că alţii au aceste puteri. Singura putere reală este în noi înşine şi, dacă noi ne convingem şi credem că ne putem simţi bine, pot să fie şi sute de vampiri energetici prin preajmă. Nimeni nu poate pătrunde în capul unui om, în mintea lui, în energia lui, în experienţa lui fără credinţa proprie că altul poate face una ca asta. Se poate să ieşim într-un loc şi să nu ne simţim prea bine, se poate chiar să avem un schimb de energii mai puţin benefice cu cineva, cu mediul însuşi, dar nu-i o întâmplare. Orice stare, orice situaţie, orice eveniment care apar în experienţa noastră reprezintă un prilej de învăţare. Dacă ne devitalizăm, înseamnă că am crezut cândva că putem fi deposedaţi de propria energie. Se poate însă să ne treacă gânduri rele prin minte şi propriile gânduri rele ne dezenergizează. Se poate să gândim că cel din faţa noastră ne fură energia şi, în fapt, ne-o furăm singuri, gândind rău despre acel om. Propriul gând rău ne devita­lizează cu adevărat, şi nu alţi oameni. Este de dorit să ieşim cu oameni plăcuţi, cu oameni despre care avem gânduri frumoase, cu oameni pe care-i iubim şi a căror companie ne face mare bucurie. Este de dorit asta pentru că propria plăcere, propriile gânduri frumoase ne vor ajuta să ne simţim plini de energie, ne vor stimula mintea, simţurile şi stările, aşa încât să constatăm că ei ne-au dat "energii pozitive". De fapt, noi am avut gânduri bune şi acele gânduri bune ne ajută să ne simţim veseli şi plini de viaţă. Vampirii energetici din afară pot rămâne la urmă în preocupările noastre, căci ceea ce ne face rău nu sunt ei, ci gândurile noastre rele despre oameni. Mai multe gânduri frumoase pentru oameni şi despre ei înseamnă... mai multă energie pentru noi!